• Hopa tropa prin oraş,  Pentru minte,  Pentru suflet

    Glasul salvării – ambulanțe în misiune

    Veronica este singura bunică pe care am cunoscut-o și de care m-am bucurat până la 18 ani. Și ea s-a bucurat de noi, de nepoții ei. Cu câteva lui înainte de a pleca în veșnicie, mai avea o emoție care-i menținea zâmbetul pe buze. Vecina de palier pe care o îndrăgea tare era însărcinată! Abia așteptau, amândouă, gâgâlicea.

    Într-o noapte de noiembrie, la blocul bunicii au ajuns două salvări. Una pentru a încerca să resusciteze o doamnă în vârstă, alta pentru a lua o gravidă la maternitate. În acea noapte de noiembrie, schimbul s-a făcut la etajul unu – o viață venea și alta pleca…

    N-am auzit acele salvări de noiembrie. Dar bănuiesc că au sunat amândouă la fel… jalea și fericirea au uneori același glas.

  • Hopa tropa prin oraş

    Câtă prioritate au ambulanţele aflate în misiune?

    Doar întreb. Adică… normal, ştiu că au prioritate dar, care ar fi limitele?

    Are voie o ambulanţă să intre pe un drum cu sens unic, ea venind invers, pe interzis? Astăzi, coboram o pantă abruptă (noi îi spunem tobogan) paralelă cu strada Săulescu. Pe străduţa aceea încape o maşină şi jumătate, iar troturarele sunt destul de înalte.

  • Drumeţii,  Hopa tropa prin oraş

    Ambulante in misiune

    Pe acelasi drum cu soferi uituci intr-ale semnalizarii am intalnit si multe ambulante.

    Una era oprita la un chiosc de ciuperci. Alta – unde se vindeau cirese. O ambulanta statea la umbra, iar „pasagerii” isi stingeau setea de la o cismea. Am intalnit aceeasi masina dupa ce m-a depasit. Asistenta cumparase un maturoi de pe partea cealalta a strazii si acum venea in fuga, neregulamentar (logic!), incercand totusi sa nu aiba nevoie de salvare in trecerea ei peste cele patru benzi.