- Te salut, generație-n blugi!- Cu măcar o generaţie înaintea mea, e frate-meu. Pe el îl ţin minte tânjind la o pereche de blugi. Pe el mi-l amintesc, fericit, cu prima lui pereche de blugi! 
 Ce uimiţi am fost, mai târziu, când în Dallas toţi mergeau la vaci îmbrăcaţi în pantaloni denim… Elegănţeala de la noi era o simplă costumaţie de cowboy…
- Flacara nu se stinge niciodata- Adrian Paunescu s-a stins in aceasta dimineata. 
 Dar flacara lui ramane.
 Multi vor spune multe… cuvintele mele sunt de prisos acum. Tot ce va rog e sa ne unim cu flacara. Sa aprindem o lumanare, o candela si sa ne rugam ca Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul in pace!
- Adrian Păunescu. De la un cardiac, cordial- Pe Adrian Păunescu nici spitalul, nici umbra morții nu-l opresc din scris. - De-aicea, de pe patul de spital 
 Pe care mă găsesc de vreme lungă,
 Consider că e-un gest profund moral
 Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
- Despre parinti- Iubesc neconditionat si iarta mereu. Si accepta, parca, prea multe. 
 Ne supara uneori si, la nervi le intoarcem vorba. Credem ca-i avem pe vecie si ni se pare firesc sa fie ai nostri, de partea noastra, mereu pentru noi. Chiar daca nu meritam asta. Constientizam ca acest lucru e imposibil si ne promitem sa fim mai calmi. Sa-i apreciem. Sa le aratam dragostea noastra si sa fim fericiti.
 Pana data viitoare. Pana peste un minut, o zi, o saptamana, cand din nou strambam din nas, raspundem, rastalmacim vorbe, fapte si plangem. Plangem pentru noi, ne plangem de ei, plangem la gandul: ce ne-am face fara ei?
 E o poveste care se repeta mereu, generatie de generatie.
 Este…
