• Maria-Paula,  Şcoala părinţilor

    Monstruozități fericite :)

    Lucrăm, încă mult, în familie și încercăm, cot la cot, să fim creativi. Totuși, am început să realizez că sunt momente în care trebuie să dispar și să-mi las fata să fie, pur și simplu, pe picioarele ei! Ați crede că-i ușor. Adică… gata, mi-am luat de-o grijă! Pun copchilu’ la birou și mie nu-mi mai pasă. Ei, nu-mi pasă? Cum să nu-ți pese, când vezi că, în loc de albastru, cerul e verde, că un om e mai mare decât un copac sau că nu știu ce chestie fantastică n-a fost lipită fix acolo unde trebuia?!
    Îți vine să urli, să iei și să faci tu – ori măcar să repari! – îți vine să scoți fum pe urechi și să întrebi: Ce-i porcăria asta? Îți vine să întrerupi jocul, să te pui pe explicat și bătut la cap. Totuși…
    Când întoarce fericită fățuca spre tine și te întreabă

  • Doxologia

    Femeia, fusta și pantalonul

    Am un bărbat cu multă răbdare și cu mult drag față de mine! Care mă încurajează mereu, dar care mă și strunește, când vreau să ard etape și când îmi fac prea multe griji.
    90% din viață mi-o petrec în pantaloni și, până acum, niciun crac n-a fost tăiat de impulsuri habotnice 🙂. Pentru că, da – ne putem lua de multe, inclusiv ne putem gândi să trecem cu forța un președinte la ortodoxie. Nici asta și nici fusta nu sunt, însă, chestiuni care ar trebui impuse. Orice pas către Hristos trebuie simțit și orice drum are un alfabet al său.

  • Pentru minte,  Publicitare

    Despre cadouri, între DA și NU

    Cei care mă cunosc știu că, mai mult decât a primi cadouri, îmi place să ofer. Iar atunci când primesc, ei știu că nu trebuie să fie pompoși, înzorzonați, sclipcioși ori prea scumpi. Mie îmi plac lucrușoarele mici, simple, vesele, colorate și nu atât de costisitoare – încât să strice cheful celor care le oferă.

  • Pentru minte,  România,  Vorbe de duh

    După alegeri. Sfârșitul nu-i aici

    Ură. Câtă ură am simțit în juru-mi, în ultimele două săptămâni, mi-e greu să exprim. În magazin, în taxi, printre străini și printre cei apropiați, în online și în viața de zi cu zi… Am stat între două tabere și m-am plimbat prin ambele bărci. Am încercat să înțeleg. Să fac liste cu bune și rele. Să păstrez un echilibru. Să nu mă enervez. Teoretic, nu m-am enervat. Dar, am plâns. Mult. De tristețe, de indignare, de neputință, de neîncredere, de necredință.

    M-au durut ochelarii de cal. M-a durut ruperea totală între oameni, între prieteni, între familii.

  • Haz de necaz,  Maria-Paula

    Maria, Garfield și președintele

    Pentru a doua seară la rând, Maria a renunțat la Garfield – pentru ca noi să ne uităm la dezbaterile dintre vestiții și prea puțin iubiții candidați la președinție.

    – Eu știu cu cine votez!, a sărit, la un moment dat.

  • Cerul şi pământul,  Hopa tropa prin oraş

    Toamna și florile din Grădina Botanică

    Astăzi am ajuns la expoziția Flori de Toamnă – de la Grădina Botanică. Au trecut deja două săptămâni de când a fost inaugurată această ediție și mă temeam să nu fie prea târziu. Unele ornamente de afară, care au început să se usuce, mi-au sporit temerea. Oricum, bietele, în perfectă stare nu aveau cum să arate, după ce au trecut prin frigul și înghețul de zilele trecute.
    Bucuria mi-a revenit, însă, în seră! Culoare, parfum, minunăție! Flori de vis mi-au trezit simțurile din amorțire! Atât de frumos a fost acolo, încât copiii s-au liniștit pe loc și pășeau timid, să nu deranjeze vreo petală.
    Cauți planuri de week-end? Hai în Grădina Botanică! Afară e rost de o bălăceală în frunze, iar la expoziție este… cam așa:

    Flori de Toamnă la Grădina Botanică 1