Prosperitate la Serile AS
Timpul îmi fuge de sub picioare. Însă, sunt fericită! Fac paşi mari, mari pentru fluturaş! Nu uriaşi… dar, având în vedere micimea mea… e acceptabil :). Iar oamenii care mă sprijină sunt, realmente, deosebiţi!
În toată fugăreala asta, peste o oră voi fi la Serile AS.
Ne sărbătorim în familie
S-a mai scurs un an peste postare şi poza a mai îngălbenit cu un an! A rămas, însă, perfect valabil tot ce am scris acolo.
La mulţi ani, Bobo! Te iubim la infinit!
Aripi de fluture
Este tare greu atunci când un ajutor, oricât de mare – e departe de a fi suficient. Cu toate acestea, orice ajutor, oricât de mic – este vital! De aceea, nu-mi pot permite să ascund fluturaşul de ochii lumii! Nu-mi pot permite nebunia de a-l considera doar un subiect de ştire, după ce copilul ăsta mic şi atât de chinuit mi s-a lipit de suflet!
Fiecare copil merită să conteze!
Îmi plăcea să mă arunc în braţele mamei, pentru a-i spune, de mii de ori, cât de mult o iubesc! Îmi placea să fug din braţele ei, pentru a descoperi lumea.
Cădeam şi mă ridicam, plângeam şi râdeam. Îmi consideram zgăncile ca fiind răni de război şi mă simţeam mândră de ele, ca de nişte averi, mărturii ale aventurilor mele. Atât de mare şi de minunată mi se părea lumea! Atât de fericită eram! Atât de puţin durau lacrimile şi durerile mele cele mai mari… – încât nu mi-aş fi putut imagina vreodată că alţi copii pot să trăiască suferinţa…Drama copilului-fluture
Acesta este reportajul despre care spuneam. Luni, demarăm campania. Dacă aveţi idei prin care putem să o ajutăm pe Alexandra-Denisa, nu ezitaţi să mă contactaţi!
Erau o familie fericită şi, în sfârşit, împlinită. După zece ani de la căsătorie, reuşiseră – cu sacrificii uriaşe – să aibă casa lor. O casă, un copil şi, în curând, încă unul. Deşi ratele la bănci erau mari, ele nu umbreau liniştea şi dragostea din sufletele lor. Din nefericire, clipa în care a venit pe lume a doua fetiţă a adus cu sine şi o cruce mult prea greu de îndurat. Când i s-a făcut aspiraţie, bebeluşului i s-a luat pielea de pe buze. Apoi, i-au apărut pete pe corp, care se umpleau cu lichid. La întâlnirea cu părinţii, la două ore de la naştere, copila era plină de bandaje. De pansamente pe care, dacă le desprindeai, rupeai, în acelaşi timp, bucăţi mari din piele. „Rănile s-au suprainfectat şi a început să-i curgă puroi din gură. Am trăit momente de coşmar, pentru că nu ştiam ce e de făcut. Nimeni nu ştia ce e de făcut…”, îşi aminteşte Daniela Bibirig, o mamă specială. Micuţa a fost transportată de urgenţă la Spitalul de Copii „Sfânta Maria”. Acolo şi-a petrecut primele săptămâni din viaţă, acolo se întoarce, lună de lună, pentru tratament.
Să redevenim OAMENI – în fiecare zi!
Sigur îţi era dor de o campanie. Nu o pornesc azi, dar o anunţ, pentru viitorul foarte apropiat. Tocmai am scris un reportaj. Probabil că, în cursul săptămânii viitoare va fi publicat în ziar. Atunci, voi începe lupta şi pe blog! Pentru un copil! Pentru un copil şi pentru familia lui, pentru o viaţă – măcar mai liniştită, dacă sănătoasă nu se poate.
Este un caz emoţionant. S-a mai vorbit despre el – dar, altfel. Eu nu vreau să şochez.
