Dorința mi-e 11even!
De multe ori, viața fuge pe lângă noi, fără rost.
Uneori, ne oprim, privim în jur și nu înțelegem de ce ne rătăcim, în timp ce alții par să fi găsit Calea.
Putem să ne poticnim în invidii și în consolări banale, ori putem să admirăm și să respectăm.
Putem să zâmbim și să trecem mai departe, ori putem să luăm aminte și să învățăm!
Ziua de 11.11.2011 m-a marcat în cel mai frumos mod și mi-a dat zvâc să-mi pun visele în aplicare.
Ziua de 30.05.2012 înseamnă o nouă ediție de 11even, noi povești de viață, noi motive să-mi doresc să fiu acolo, alături de oameni adevărați!
Reci și calde la Eurovision
Marți, m-am uitat la Eurovision. Și m-am tot uitat, doar de dragul de a vedea secvențele dintre melodii, cele care prezentau imagini din Azerbaidjan. Fe-no-me-nal! E clar, Azerbaidjan a primit un loc fruntaș pe lista țărilor în care mi-aș dori să ajung, vreodată, în viața asta!
Prestația concurenților de la prima etapă a preselecțiilor nu m-a impresionat. Mi-au plăcut reprezentanții Ungariei și Islandei, m-au amuzat bunicuțele din Rusia și am ținut, din principiu, cu România. Cu toate astea, cred că cei de la Mandinga se descurcau mai bine dacă ar fi cântat: Farmacia inimiiiiii, Catenaaaaa! (sponsor oficial). În rest… ce să spun?! Am auzit multe versuri tembele, care m-au șocat și m-au făcut să mă întreb cum de au ajuns niște oameni să fie aleși pe baza prostiei?!
Pentru ediția de aseară, nu am avut mari așteptări. Iar surpriza a fost invers proporțională cu dezinteresul meu!
V0tează p0p0rul cu televiz0rul
Uneori, mă sperii puţin. În alte dăţi, sperietura e amuzantă, iar când e de naşpa – mă ia cu palpitaţii. Acum… nu ştiu ce să spun. Chiar nu ştiu ce variantă să aleg! 🙂
Am scris mereu, mai mult de rău decât de bine, despre toate partidele şi toate culorile. Aşa că, e clar, n-am un preferat. În schimb, am reuşit, cu graţie!, să-mi atrag câte o sprânceană încruntată de la fiecare dintre nenii şi tăntiţele de sus.Ca să explic de la ce m-am luat, anunţ că azi a fost mare circ mare, mov la culoare, cu PP şi DD şi zeci de (în)nebuni(ţi) – domni şi doamne oteviste, care-şi aclamau prinţul! Prinţii – mai bine spus. Adică, pe primarul de Iaşi – Daniel Oajdea şi pe preşedintele României – Dan Diaconescu!
Pe Alexo l-a făcut mama artist!
Un reprezentant al micilor cântăreţi de la Palatul Copiilor din Iaşi este în finala concursului naţional organizat de Prima TV – M-a făcut mama artist. După ce a ajuns pe podium graţie talentului său şi notelor mari pe care le-a obţinut, soarta lui se va decide, în această seară, prin votul publicului telespectator.
Alexandru Ocu, Alexo – pe numele său de scenă, a fost ediţie de ediţie aplaudat şi apreciat de către un juriu de temut format din Connect-R, Corina Bud, Elena Gheorghe şi Dan Teodorescu. (Citeşte ştirea în întregime de aici şi află la nunta cui va cânta Alexo!!!)
Până atunci, dacă vrei să susţii un ieşean talentat, mai ai câteva ore la dispoziţie să trimiţi sms cu textul vot ALEXO la 1444*.
Despre biserica Sfântului Nectarie
La sfârşitul săptămânii trecute am fost să-i mulţumesc Sfântului Nectarie pentru ajutor şi pentru toată lumea bună pe care mi-a adus-o în cale – în campania ce încă se desfăşoară, pe blog, pentru fluturaş. Pentru că, v-am spus, l-am luat pe Sfânt ca ocrotitor. Pentru că Sfântul Nectarie e un prieten mai vechi de-al meu şi un punct de legătură cu familia Alexandrei – în casa căreia icoana lui stă la loc de cinste.
Coincidenţă – sau nu! – părintele paroh de aici a ajutat în numeroase rânduri fluturaşul, nu doar cu o mângâiere, ci şi din punct de vedere financiar. În biserica mereu deschisă, care poartă hramul Naşterii Maicii Domnului, Sfântului Ilie, dar şi hramul Sfântului Nectarie – era aceeaşi linişte care te cuprinde mereu. În faţa părticelei din moaştele Sfântului – simţi că lumea se opreşte în loc. Totuşi, ceva m-a marcat. L-am găsit pe părintele Petrică Lehaci îngândurat.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
