Alături de cel mai în vârstă ieşean
La sfârşitul săptămânii, am avut ocazia să primesc o poză-n dar, alături de cel mai în vârstă ieşean. Alături de Elena Viţelariu, o bunică născută în anul 1907. Are 105 ani. Văzul şi auzul o mai trădează – dar, memoria, niciodată!
Globuri cu suflet – început de bucurie
M-am gândit mult – și m-am gândit bine! Știam încă de prin vară unde va merge Moș Crăciun de pe Șapte pietre. De atunci și până acum nu s-a schimbat planul făcut. Prin urmare, știu unde va merge, în acest an, Moș Crăciun!
Și-am căutat un nume pentru campanie. Și, am avut un moment de tresărire. Pentru că, aș putea face o campanie strict pe cont propriu, sau aș putea continua o tradiție! Fapta bună este aceeași, indiferent de numele pe care îl poartă acțiunea. Și, totuși, dacă fapta cea bună s-ar numi Globuri cu suflet – nu ar fi absolut minunat!? 🙂Avem un pui de creștin!
În această seară, am devenit binecuvântații nănuți ai unui copil deosebit. Ai unui bebe care a acceptat, în condiții delicate și minunate, să-i alegem noi numele. Ai unui copil alături de care vom încerca să rămânem toată viața!
Unde se duc like-urile, când se duc?
Exist, ca blogger, de dinaintea like-urilor. Nu eram celebră atunci, nici like-urile nu m-au făcut celebră.
Exist, ca blogger, de pe vremea în care nu cunoșteam prea multe mijloace de promovare pentru postări. De pe vremea în care un feedback îți era dat la scriere printr-un comentariu. Cu câtă emoție primeam un comentariu!(i)Responsabili
Şi-am fost astăzi la locul faptei. Şi m-am simţit copil, pentru o clipă – şi m-am simţit ruşinată că-s om mare, vinovat şi iresponsabil… Suntem mult în urma vremurilor şi-a civilizaţiei… Atât de simplu ne-ar fi să renaştem din prostia şi din lenea noastră şi atât de motivaţi ar trebui să fim de copiii noştri dar… nu ştiu… ceva ne ţine în loc.
Totuşi, azi am simţit şi un dram de speranţă! Azi am urcat în autocarul transformat în Laboratorul Verde al Reciclării şi m-am bucurat, alături de elevii ieşeni din clasele a III-a de vraja unei fapte bune.Mâine vizitez viitorul
Azi dimineață am primit o invitație la un eveniment. Am spus da, pentru că este de pe domeniul meu și pentru că ideea mi s-a părut interesantă. Mi-am propus ca mâine să fiu punctuală și m-am luat, apoi, cu altele.
În seara asta, am primit aceeași invitație de la Chinezu. Ei, în contextul acesta mi s-au aprins niște beculețe! 🙂 Pentru că, atât cât am reușit eu să-l cunosc pe Cristian China-Birta, știu că el nu ne-ar fi chemat în veci – pe ceilalți bloggeri și pe mine – la un eveniment care să nu fie cât se poate de fain! Așa că, beculețele mele nu s-au oprit din clipocit! Trebuia să aflu mai multe despre ceea ce are să se întâmple mâine dimineață! Prin urmare, nu doar pentru știrea din ziar, ci și pentru blog – am făcut o documentare ca la carte, de parcă m-aș pregăti să-i iau cel mai tare interviu prințului de pe Tărâmul Reciclării! 🙂Un suflet pentru fiecare
A cam venit frigul. Prin urmare, cred că a fost ultimul week-end în care am văzut căţeluşi scoşi la admirat şi la pozat – într-un scop nobil – în Parcul Expoziţiei.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
