• Hopa tropa prin oraş

    Avem minte, da’ nu ne doare…

    / 6 martie 2013

    Din categoria noi muncim, nu gândim, astăzi am oroarea să prezint un nou episod. Fără a omite micul-marele scandal dintre teişti şi… ateişti… în care am preferat să nu mă implic. Se presupunea, atunci, că teii au fost tăiaţi ca să nu împiedice vederea spre minunatele clădiri din zonă. Un alt motiv era acela că ramurile copacilor se prindeau în cabluri. În multele şi hidoasele cabluri care au rămas acum descoperite. Bun!
    În acest context, îmi explică cineva de ce în Alexandru se plantau ieri copaci, fix sub firele de înaltă tensiune?

  • OAMENI - în fiecare zi

    Mărțișoarele de jucărie au ajuns la Cozia!

    / 5 martie 2013

    După toate prezentările, după toate sortările, după aranjarea în pungi și punguțe, după calcule și mulțumiri – iată că astăzi, încă de dimineață, ne-am trezit în fața grădiniței din Cozia. Drumul a fost, parcă, mai scurt decât de obicei. Tot ce voiam era să ajungem mai repede la copii, să ne bucurăm de bucuria lor!

    Și-am ajuns! I-am găsit timizi și curioși, veseli, mânați de o dorință uriașă de a face cunoștință cu orice lucrușor stătea ascuns în sacoșele noastre.

  • OAMENI - în fiecare zi

    S-au strâns Mărțișoare de jucărie!

    / 5 martie 2013

    După aproape o lună de când am anunțat că facem o nouă ediție a campaniei Mărțișor de jucărie – mă întreb… oare când s-a scurs timpul? S-a scurs frumos și productiv, cu oameni buni alături, cu muncă în echipă. Iar rezultatul a fost garantat! Astăzi, copiii au zâmbit și s-au bucurat din toată inima!

    Înainte de a vă spune cum a fost la grădinița de la Cozia, am de adus, așa cum v-am obișnuit, mulțumiri!

  • Ale tinereţii valuri,  Şcoala părinţilor

    Plastiliceală în familie

    / 3 martie 2013

    Astăzi, am cumpărat câteva lucrușoare pentru copiii din campania Mărțișor de jucărie. Creioane colorate, carioci, plastilină. Plastilinăăă! Mi-am dat seama că nu am mai avut activități de genul ăsta din copilărie. Prin urmare, mi-am dat seama că nici Maria nu știe de plastilină. Așa că, am cumpărat o cutie și pentru noi.

    Mă înșelasem. Maria știa de plastilină. Aha, ca la Art Attack!, mi-a spus ea – și, m-a dat pe spate :). Știa ce-i aia, dar abia acum se pregătea să se joace. Între timp, acasă a apărut și George. Toți trei am tras aer în piept și ne-am pus pe fapte mari.