Social Media Summit Iași 2013
Am așteptat cu emoție ziua de ieri și nu am niciun motiv să-mi regret stările. Organizatorii s-au întrecut pe ei înșiși, speakerii la fel. Per total, mi-am îmbogățit cu mult cunoștințele, referitor la strategiile eficiente de promovare prin rețelele sociale. Chiar dacă multe dintre discuții au avut în centru companiile, informațiile nu au fost de neglijat nici pentru bloggeri. Pentru că, până la urmă, și noi trebuie să știm ce vor companiile. Pentru că și noi trebuie să știm ce să cerem companiilor. Pentru că – exagerând un pic – și noi putem face afacerea noastră din blog și putem folosi unele idei, ca și cum am fi o mică firmă. Nu în ultimul rând, pentru că am putea avea, într-un viitor, o companie :).
Mâine răspund la SMS!
Astă noapte am dormit vreo șase ore. M-am trezit fericită, dar extrem de obosită! În toată perioada somnului făcusem live blogging de la SMS!
Am râs copios și am găsit diverse explicații pentru hărnicia mea. Cea mai reală este, însă, emoția cu care aștept evenimentul de mâine. Am lucrat ca turbata zilele astea, la redacție, ca să pot să fiu liberă mâine – fără să mi se simtă lipsa prea mult. M-am rugat ca niște persoane importante să nu facă vreo conferință de presă și încă mă rog ca mâine (și, în general) să nu se dărâme vreo școală și să nu se înjunghie vreun elev. Pentru că, dacă totul va fi în regulă, voi fi și eu, toată ziua, la SMS!Texte la cerșit
Am circulat, astăzi, cu trei tramvaie. În tramvaiul 2, pe la 11, niște copii cerșetori au vrut să urce. Vatmanul i-a văzut prin oglindă, le-a spus un nu hotărât, iar ei s-au supus.
Pe la ora 12 și un pic, eram în tramvaiul 6. Aceiași copii au urcat și, de data asta, la închiderea ușilor, au început să-și prezinte repertoriul. O variantă și mai tristă decât însuși cântecul Tristă este căprioara, plus un Tatăl nostru pe fugă. N-am văzut să fi produs nimic. După ora 13, mă întorceam la redacție, tot cu un 6. Copiii se întorceau și ei. Știam ce urmează, așa că am pregătit telefonul și i-am înregistrat.Clubul iubitoarelor de ciocolată
Aș vrea să spun că nu am mâncat prea multă ciocolată în aceste zile. Aș minți :). Aș vrea să cred c-am învățat mai multe despre ciocolată și că sunt un mic expert, de acum. M-aș înșela. În ciuda descrierilor care-ți lăsau gura apă, a explicațiilor și a feluritelor nume și rețete – pentru mine, ciocolata rămâne ciocolată – și atât. Bună. Dorită. Departe, însă, de a deveni o obsesie.
Am citit Clubul iubitoarelor de ciocolată, de Carole Matthews. Surprinzător – un bestseller, din 2007. Cele peste 450 de pagini se răsfoiesc foarte ușor. Sunt scrise cursiv, simplu. Cu patos, cu amuzament, cu acțiune, cu lacrimi, cu iubiri și deziluzii, cu frânturi de speranță și noi piedici. Capitolele sunt scurte și nu-ți solicită intelectul peste măsură. O pauză publicitară este de ajuns, cât să te ajute să mai parcurgi un fragment din viața zbuciumată a celor patru protagoniste – membre ale unui club al iubitoarelor de ciocolată. Viața e zbuciumată, pentru simplul motiv că protagonistele sunt femei. Iar zbuciumul se mai domolește, numai cu doze consistente din drogul lor preferat.
Nana mea are talent!
După ce v-am chinuit, în această perioadă, cu talentul nostru închipuit, mai jos vă prezint lucrări ale unui om cu adevărat talentat. Sunt prea puține și reprezintă doar o mică parte din ceea ce nana mea poate să facă. Sunt, însă, un motiv de mândrie. Nana are o răbdare cum rar întâlnești și niște mâini de aur!
În versuri
Mama
de Gheorghe GraurCând văd un om capabil, distins – un om de seamă –
Îmi zic: avut-a parte de-o adevărată mamă!
Da, mama este-aceea ce-a cizelat temeinic
Un caracter ce-l face demn, de cinste vrednic.C – de la Credit cu Cap
De multe ori, ideea de a ne împrumuta de la bancă, sperie. Teama este justificată. Însă, dorința de a avea banii în mână – atunci când vrem să ne luăm o casă, de exemplu – este, pentru noi, muritorii de rând, o himeră. Prin urmare, inevitabil, vom realiza că avem nevoie de credite bancare.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
