• umbre pe plaja
    Drumeţii,  Maria-Paula

    Fetele s-au întors acasă

    Două fete, 11 zile, 1.325 de kilometri și-o infinitate de momente numai bune de transformat în amintiri frumoase. O călătorie fără incidente, slavă Domnului, cu drum lin, cu vreme bună, cu prieteni faini și cu vizite de suflet.

    Două fete – mamă și fiică – au pornit într-o aventură de viață și de vacanță, pline de emoții, de planuri și de zâmbet.

  • Drumeţii,  Haz de necaz

    Ironii de vacanță

    E încurajator să pleci în concediu și te cazezi pe… Strada Muncii :). E super ca strada ta să aibă numărul pietrelor și e aproape amuzant ca ea să poarte inițiala unui om pe care, cândva, l-ai iubit.

  • Din online,  Drumeţii

    Pauză

    Ce mai la deal, la vale… luna asta cam într-o pauză am fost pe blog. Însă, de acum intrăm în pauză oficială! 🙂

    Sper să ne întoarcem cu povești multe și frumoase, cu chef și timp și spor la scris, cu mai multă energie. În septembrie!

  • Bucurii,  Cerul şi pământul,  Drumeţii

    Şapte frânturi de răsărit

    Partea de concediu petrecută la mare a conţinut trezire la ora 5, pregătit, luat copilul în braţe şi plecat spre plajă, la aerosoli. Acolo, eu mă tolăneam pe un şezlong, iar Maria îşi continua somnul – tolănită pe mine. Teoretic. Practic, a prins şi ea, în vreo două rânduri, răsăritul. Acel moment plin de vrajă în care soarele, aruncat din pat direct sub duş, ieşea falnic din mare, spălat pe ochi şi orbitor de frumos. În nicio zi nu şi-a făcut prezenţa la fel. Însă, în fiecare zi era special!

  • Drumeţii

    Transalpina. Mărturisire de… concediu

    Nu. Eu n-am ajuns, încă, să trăiesc zilele de concediu. Însă, prietenul meu, George, le-a şi terminat. În acest context, l-am invitat pe blog – să ne povestească. Să ne poarte, măcar cu ochii minţii, prin Transalpina. Pe aproape de locul în care s-a născut tatăl meu, în Munţii Parâng. Să-i dăm cuvântul lui George! 🙂

    Transalpina 1