• Din online,  Pietre...,  Vorbe de duh

    A fi sau a nu fi (fericit). Capcana din online

    Pentru că n-am avut timp, dar nici chef – am lipsit câteva săptămâni din online. O mână de oameni m-au întrebat dacă-s bine. Pentru cei mai mulți, n-am mai existat deloc.

    De curând, am revenit. Pentru că mi-au revenit timpul și cheful de online. Am revenit zâmbind. Eram împăcată cu cei puțini, cărora le-a păsat o secundă de mine. Eram și mai împăcată cu trecerea mea în uitare.

    copacul singur si padurea

    Lipsa din online nu a fost un „experiment social”. Nu a fost un pas planificat, în care ar fi trebuit să „calculez” ceva. Dar n-am putut să nu conștientizez

  • Din online

    Șapte feluri de amintiri pe care mi le oferă Facebook

    Am învățat să cotrobăi în fiecare zi prin sacul amintirilor pe care Facebook mi le pune la dispoziție. Să aflu ce spuneam într-o zi precum cea de azi – acum un an, doi, trei… șapte, de când am contul.

    Amintire de pe Facebook

    Și-am realizat că se poate face o împărțire… pe categorii de amintiri. Pentru mine-s șapte. Pentru alții pot fi mai multe sau mai puține…

    • Am amintirile pe care le păstrez vii în suflet – peste care, deși au trecut ani întregi, aș putea băga mâna în foc că s-au petrecut ieri.
    • Sunt și amintirile uitate într-un colț de suflet – care nu par că a fi create abia acum un an, doi, șase, ci par a fi de-o veșnicie sau dintr-o altă viață
  • Din online,  Pentru minte

    Fără Facebook pe plajă!

    Un nou proiect născut din nebuniile mele a fost aruncat în aer și a dat, vorba vine, viețile multora peste cap! 🙂 După o noapte de condus, miercuri dimineață la 7.00 eram la țărmul mării, cu prunca pe brațe, cu telefonul în rucsac și cu o hotărâre fermă: vacanța aceasta, pe plajă, nu se stă pe Facebook! 

    Iaca, fleoșc!, ar putea spune unii. Cunoscătorii, însă, știu că decizia nu-i deloc una ușoară. Am devenit dependenți! Eu, una, conștientizez faptul că, de multe ori, stau pierdută cu ochii în ecran. Aflu ce zice unul, ce face altul… și la final, când trag linie, de multe informații m-aș fi putut lipsi lejer. Iar timpul, timpul trecut și… pierdut!… nu mi-l mai dă nimeni înapoi.

  • Din online,  Pentru minte,  Vorbe de duh

    Dacă-ți arăt un umăr gol, nu înseamnă că mă cunoști cu totul

    Ceea ce scriu e doar o parte din mine. Ceea ce arăt e doar o parte din ceea ce însemn. Ajung în locuri în care nu-mi dau check-in, mă întâlnesc cu oameni alături de care nu mă pozez și cărora nu le dau tag, mă implic în activități prea puțin cunoscute de alții. Viața mea întreagă e știută de Dumnezeu și de mine, iar o parte mai consistentă din viață e deschisă doar câtorva persoane. Viața mea din mediul virtual, deși una activă – e o frântură din ceea ce sunt.

    De aceea, mă uimesc cei care cred că mă cunosc – doar ca să mă judece mai cu spor. Mă uimesc cei care cred că respir între blog și Facebook și, prin urmare, își permit să-și dea cu părerea mai mult decât le permite propria lungime a nasului. Faptul că-mi dezgolesc un umăr – uneori cu grație, alteori stângaci, uneori poate vulgar, alteori surprinzător –

  • Din online,  Hopa tropa prin oraş

    Caravana #eusunt12 – o experiență răcoritoare!

    Nu sunt mare microbistă, dar am niște amintiri și niște trăiri fantastice din vremea în care eu eram copilă, iar fotbaliștii erau fotbaliști, bărbați adevărați și profesioniști. Tot pe atunci, știrile sportive conțineau chiar… șoc și groază!… știri din sport. Adică, informații despre ceea ce se întâmpla pe teren – și nu despre nopțile zbuciumate ale unor băiețași grabnic schimbători de gagici, mai experimentați în a-și face freza, decât în a da cu șutul în minge.

    Ok, ați înțeles ideea. Din alte vremuri, în calitate de soră a unui frate mai mare și în calitate de fată a unui tată care n-a ratat prea multe meciuri la viața lui, știam să spun cu ușurință nume de fotbaliști și reușite ale lor – mai ales ale celor care au jucat în Echipa națională de fotbal a României!

    Prin urmare, atunci când am aflat că am ocazia să-i întâlnesc pe Gabi Balint și pe Bogdan Stelea, i-am perceput ca fiind vechi cunoștințe, oameni dragi, și-am spus imediat că vreau să profit de șansa de a le sta alături într-o fotografie.

  • Bucurii,  Din online,  OAMENI - în fiecare zi

    Șapte zile de fapte bune – fericiți, de ziua lui Șapte pietre

    Ce este fericirea?, v-am întrebat de curând. Mai toate răspunsurile au făcut referire la sufletul nostru și la sufletul aproapelui nostru. E super să ne simțim în regulă noi cu noi, noi pentru noi, dar ne completează și ne ajută enorm să știm și că cei dragi ai noștri sunt bine. Împreună, fericirea este deplină. Pe Șapte pietre, mereu am fost împreună. Am zâmbit cât am putut de des și chiar peste supărări, peste dureri, peste dezamăgiri am trecut mai ușor. Împreună. Uneori, am aruncat cu pietre. De cele mai multe ori, însă, am încercat să fim oameni. OAMENI – în fiecare zi.

    23 iulie e ziua lui Șapte pietre. Jocul copilăriei noastre, care pentru unii s-a numit Castel sau Nouă pietre împlinește, astăzi… 9 ani! E un moment de bucurie. Împreună. Pietrele nu vor daruri. Dar vor, în continuare, fericire, sănătate și omenie. Așa că, de ziua lui Șapte pietre,

  • Din online,  Hopa tropa prin oraş

    Hai să punem Iașul sub lupă!

    Pe Andrei Tudor Ionescu îl cunosc de când era el adolescent și eu eram tânără! 🙂  Făcea parte din Consiliul Elevilor, iar eu scriam pe domeniul învățământ la Ziarul Evenimentul. Apoi, drumurile noastre s-au despărțit. Am plecat de la ziar, el a plecat din Iași și-a devenit student al Facultății de Informatică de la Universitatea din Manchester, Marea Britanie.

    Am auzit vești despre Andrei anul trecut, când a creat o aplicație turistică pentru orașul nostru – Iași Guide. O chestie foarte tare  și de maximă utilitate pentru cei care ajung în Iași în vizită,