Șapte zile de fapte bune – fericiți, de ziua lui Șapte pietre
Ce este fericirea?, v-am întrebat de curând. Mai toate răspunsurile au făcut referire la sufletul nostru și la sufletul aproapelui nostru. E super să ne simțim în regulă noi cu noi, noi pentru noi, dar ne completează și ne ajută enorm să știm și că cei dragi ai noștri sunt bine. Împreună, fericirea este deplină. Pe Șapte pietre, mereu am fost împreună. Am zâmbit cât am putut de des și chiar peste supărări, peste dureri, peste dezamăgiri am trecut mai ușor. Împreună. Uneori, am aruncat cu pietre. De cele mai multe ori, însă, am încercat să fim oameni. OAMENI – în fiecare zi.
23 iulie e ziua lui Șapte pietre. Jocul copilăriei noastre, care pentru unii s-a numit Castel sau Nouă pietre împlinește, astăzi… 9 ani! E un moment de bucurie. Împreună. Pietrele nu vor daruri. Dar vor, în continuare, fericire, sănătate și omenie. Așa că, de ziua lui Șapte pietre,
De ce îl cheamă Luca pe un prunc drag mie
În 2016, pe 10 iunie, mi-am petrecut câteva ore pregătind fața site-ului și promovarea pe Facebook, pentru a doua zi – în cinstea Sfântului Ierarh Luca, arhiepiscopul Crimeei. A fost, nu știu cum să explic, o muncă nu foarte ușoară, nici grea… dar extrem de plăcută, care m-a captivat. Îl știam pe Sfânt mai demult, dar atunci m-a atras ca un magnet în dorința de a-l cunoaște mai bine, de a-i ști viața, faptele, minunile. Un om de geniu, un medic, un ierarh, un suflet mereu alături de aproapele său… el este Sfântul Luca.
M-am bucurat, așadar, c-am petrecut ziua într-o asemenea companie. Și că l-am sărbătorit, în felul meu, în avans. Mâine trebuia să mă ocup de altele, mâine aveau alții să-l cinstească – așa mă gândeam și urma ca, pentru moment, să-mi închei „socotelile” cu el. Însă expresia „planurile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg” este valabilă, se pare, și în cazul planurilor de la serviciu, care nu se potrivesc cu cele de-acasă.
Inima din inima mea – copilului meu, cu drag
Hristos S-a înălţat! Cât timp ne salutăm așa?
Nici nu ştiu cum au trecut 40 de zile în care ne-am salutat (când ne-am amintit) cu Hristos a înviat!
În ziua de Înălțarea Domnului spunem Hristos S-a înălţat! Şi nu doar o zi. Am auzit pe mulţi dezbătând problema şi contrazicându-se.
Alexandra: „Inima mea face, în sfârșit, tic-tac!”
Prima bucurie pe care Alexandra Luca mi-a spus-o a fost că inima ei face, în sfârșit, tic-tac! E aproape de neînțeles pentru inimile noastre relativ sănătoase. E aproape de neînțeles pentru noi. Un om a trăit 25 de ani cu o inimă șuierătoare și foarte grăbită… și acum se bucură de firescul inimii-ceas: tic-tac!
Alexandru al Alexandrei stă dimineața cu capul pe pieptul ei și, la rându-i, ascultă: tic-tac! E fascinat de tic-tac-ul pe care i-l șoptește inima soției sale!
Mai devreme sau mai târziu, culegem ceea ce sădim
Nicio faptă bună nu rămâne nerăsplătită. Zicem asta cu gând rău, conștienți fiind câte faultări primim de la viață. Și de la prieteni… Cu toate acestea, eu cred și în înțelesul bun al vorbei. Cred că binele se întoarce și în toate formele lui… bune!
Dacă ne încăpățânăm să fim buni noi pentru noi, să iubim, să învățăm să aducem zâmbet după lacrimi, să iertăm și să ne simțim bine în sufletul nostru, asta vom sădi și în jur.
O imagine cât o mie de cuvinte
Aceasta este una dintre secvențele care nu cer prea multe explicații.
Acesta e momentul în care mâna mea mică devină mână de uriaș. Acesta e momentul în care, printr-o strângere de… deget – se poate simți îmbrățișarea întregii lumi!
Încredere. Siguranță. Susținere.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
