Miracolul vietii mele
Pe 29 iunie am facut ultima postare. Tot in acea zi, spre seara, au aparut primele semne – cum ca Maria se pregateste sa vina pe lume. Mi s-a rupt apa, fara contractii, fara chin.
Pe 30 iunie, la ora 2.15, am nascut. Natural, foarte usor, extraordinar de repede.
La prima nastere fiind, lumea imi spunea sa ma linistesc, sa incerc sa dorm, sa ma relaxez, ca pana dimineata cel devreme nu se va intampla nimic.
La miezul noptii aveam dilatatia colului de doar 2-3 centimetri.Doua ore mai tarziu, Maria devenise nerabdatoare.
Rezultatul:
Cu mami si cu tati
Eu si copiii mei
De aproximativ noua luni, cu mici exceptii, la poza de la messenger am chipul unui copil. Andrei-Octavian in toata spendoarea si inocenta lui!
Am si povestit despre el pe blog si m-am laudat ca sunt matusica.
Se pare, insa, ca n-am strigat chiar in toate zarile. Prin urmare, parte dintre cei pe care ii am in lista, dar cu care nu comunic prea des mi l-au plasat ca fiind al meu. Este! Dar trebuie sa recunosc si meritele parintilor lui 🙂Cu burtica la plimbare
Astazi a fost cald si bine. Asa ca, dupa serviciu am fost si la plimbarica. Abia am gasit o bancuta pe care sa ne odihnim si noi! Mami mi-a povestit ea ce inseamna primavara… dar am asa o parere ca trecem totusi de la iarna la vara. Zic si eu…!
Povestiri din pantecul mamei
*** In tineretea mea scriam la o pagina pentru liceeni – Forever Young – din ziarul Evenimentul. Erau niste compunerici care, saptamanal, trebuiau sa se muleze pe o anume tema.
Intr-o sambata – 9 martie 2002, deci acum fix 8 ani, eu scriam povestiri din pantecul mamei. Acum lucrez pe bune la Evenimentul. Si tot acum, cineva povesteste pe bune din pantecelul meu. Ce-o spune bebe… nu stiu. Sa vedem ce spunea bebe din 2002, sub semnatura Andei Epure 🙂E caldut si bine aici. Desi e un spatiu relativ restrans, nu se poate compara cu o carcera. Primesti zi de zi noi informatii, cunosti lumea, ti se da papa buna si ai lumina, daruita de dragostea celor din jur. Ei nu te cunosc, in schimb, tu ai noua luni la dispozitie sa-ti formezi o parere. Recunosti deja vocea mamei, care te alinta si mangaierile sfioase ale tatalui, care se poarta cu tine de parca ai fi un bibelou. La inceput esti mic, mic de tot, dar cu timpul te formezi. Se intampla cateodata sa imparti locul cald si luminos cu un vecin si atunci chiar nu poti spune ca te plictisesti. Nu mai e nevoie sa mergi cu mama prin parc, ca sa te intalnesti cu alti “cangurasi”. Cand mai cresti si te acomodezi cu locul, devii putin dezorientat. Nu stii cum iti va fi lumea de afara. Ai ascultat nenumarate variante, dar care va fi viata ta? Si atunci incepi sa te framanti, sa te rasucesti si incepi sa auzi adesea: “A miscat!”, dupa ce iti izbesti picioarele a nerabdare. Vei fi insa mangaiat si laudat, si iar devii confuz. Adica, de ce te felicita? Ei, oamenii astia mari sunt destul de greu de inteles!Daca esti mai incapatanat, ori iesi prea devreme, ori te lasi asteptat. […] Sincer, eu nu stiu cum ar fi mai bine, sa ma nasc, sau nu? Scuzati, trebuie sa intrerup aici povestirea, ca aud multa zarva in jurul meu. Cica s-a rupt apa! Asta o fi un fel de inundatie?
Intr-o zi ti-am daruit… o caricatura
Anul trecut, cam pe vremea asta… am participat la un concurs la care puteai castiga o caricatura pentru persoana iubita – cadou de ziua indragostitilor. Am participat si am castigat. Apoi, a trebuit sa trimit o poza cu George si sa spun ceva despre el. Dezvaluirea a fost aceea ca puiul meu isi doreste sa devina tatic.
Dar fara de pret
Anul vechi si anul nou si-au dat mana si ne-au oferit un cadou de vis. Dumnezeu ne-a ingaduit sa ajungem momentul in care sa putem spune ca suntem parinti. Ca in pantecelul meu se dezvolta o viata si ca acesta este cea mai mare minune a noastra.
De atatea ori cerem miracole si vrem sa vedem ca sa putem crede. Nu constientizam ca la fiecare pas, la fiecare rasuflare se intampla ceva special. Iar faptul ca din nimic ia nastere un omulet – asta nu e minune?!
Ii multumesc lui 2009 si ma inclin lui 2010! Iar pe Doamne-Doamne il rugam din suflet sa avem un bebe sanatos! Doamne ajuta!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
