Și-a fost SMS la Iași
Mă lăudam, ieri dimineață, că voi merge la o super întâlnire, pe care abia o așteptam. Lauda mea a ajuns la urechile lui Gabi, un coleg de blogosferă, pe cât de simpatic, pe atât de aiurit! Păi, cum, măi furăciosule, să afli tu o informație vitală atât de târziu? Eh, târziu foarte n-a fost, c-a reușit, stimabilul, să-și facă simțită prezența.
Unde sunt eu astăzi?!
Da, știu, abia m-am întors la muncă! Dar, în perioada asta am lucrat peste program, ca să fac și pagina de învățământ ce va apărea mâine. Și, ca să pot… chiuli în minunata zi de 16 martie.
Secvenţă din centrul oraşului
Nu ştiu alţii cum sunt… dar, eu… când am văzut imaginea asta – pe viu! – mi s-a făcut rău. Şi milă!
Temeri și temători
Lumea se teme să vorbească. Să-și spună clar părerile și nemulțumirile. Lumea se teme să trăiască.
În vremurile astea, primesc multe ponturi și multe declarații. Sub anonimat. Nu e prea comod… pentru mine. Însă, nici nu pot să-i scot din comoditatea lor pe cei care ar putea schimba lucrurile… dar, se tem. Grija zilei de mâine, datoriile și obligația de a-ți întreține, decent, familia, te fac, de multe ori, să fii anonim.
Mărțișoare de martie
Răutăți de week-end
Când vezi mașina asta…
… atât de cool și atât de jeg…
Te întrebi:
Ta-ta-tani!
Când eram mică, ziua de 8 martie era Ziua Mamei. Apoi, am crescut. Ziua Femeii nu a mai însemnat nimic pentru mine. Poate, pentru că nu m-am simțit niciodată… femeie – la modul acela cochet, fițos, războinic!
În dimineața aceasta, de 8 martie 2012, când mi s-a urat Ta-ta-tani! (La mulți ani!) – am inflorit. Astăzi e, într-adevăr, ziua mea!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
