Aripi de fluture în Evenimentul
Vă invit să citiţi, să va bucuraţi şi să nu uitaţi! Pentru că viaţa fluturaşului se află, în continuare, în mâinile noastre.
Pastila de zâmbet
Am tot citit, în ultima perioadă, despre fericire. Despre cât de aproape sau departe este ea – în funcţie de starea noastră de spirit.
Despre fumat – printre fumuri
Două întâmplări despre fumat și două amăgiri.
* Un domn şi copiii lui dau pâine la porumbei. O altă fetiţă se apropie, cu tupeu. Cere pâine, i se dă. Pune întrebări, i se răspunde. Pâinea se termină. Domnul scoate un pachet de ţigări.
Fetiţa se uită curioasă: Ce mai ai, ca să dăm la porumbei?
Domnul: Nu, astea sunt ţigări, nu se dau la porumbei. Nici la copii. Numai oamenii răi le folosesc.
Fata se îndepărtează de nenea cel rău 🙂.Ura de țigani nu doarme nici vara
Am scris, de curând, despre mine și despre țigani dar, mai ales, despre ideea de a fi om. În postarea cu pricina mă refeream la țiganii care fac, în general, stricăciuni – și la românii care urăsc până la moarte, doar pentru că că așa li se pare lor că ar trebui să procedeze.
Astăzi, mă voi referi la un țigan care-și face mândru neamul – și care se mândrește cu neamul lui. La un țigan care a reușit în viață. Și, voi spune din start că nu trebuie să-mi placă de el ori muzica lui, nu trebuie să-i fiu fană sau altceva, ca să-i țin partea. Însă, îi recunosc meritele, îl admir și îl respect.
Emoție într-un strop de reclamă
În ultimele zile, m-am uitat destul de puțin la televizor. Nici pe blogurile prietenilor n-am mai reușit să ajung. Prin urmare, nu știam că de vreo săptămână a apărut o reclamă ce a stârnit multe emoții și comentarii.
În seara asta, vorbeam cu George și ne hlizeam – timp în care, la televizorul ce mergea în gol, a început publicitate. Am tăcut și am privit, atrași parcă de un magnet. Aproape că n-am mai respirat. La sfârșit, amândoi eram cu ochii în lacrimi și nu știam dacă să plângem în continuare sau să râdem de noi – luați prin surprindere, cu pielea de găină și cu o trecere atât de bruscă de la o stare la alta.
Cadourile au ajuns la fluturaș!
După ce am cumpărat toate darurile – despre care am povestit mai detaliat aici – aseară am mers acasă la familia fluturașului. Am fost așteptați și primiți cu emoție și cu un (kilo)gram de curiozitate.
Daruri pentru fluturaş
După ce am încercat să prezint o parte din tot ajutorul primit pentru viața fluturașului, iată că a venit vremea unei noi postări. A uneia în care să explic felul în care am cheltuit cei 3.069 de lei, adunați de la persoane care au donat strict prin intermediul meu. Pe lângă acești bănuți, așa cum am spus deja, în perioada asta părinții au primit, direct, peste 7.500 de lei și mai mult de 200 de euro – la care se vor mai adăuga măcar 500 de dolari. Ca să nu mai vorbesc despre pachete – care conțin, în mare parte, medicamente, creme, pansamente!
Revin, așadar, la cei 3.069 de lei. I-am cheltuit destul de greu, prin comenzi și prin luat la pas farmaciile. În unele cazuri, am cumpărat același produs de ici și de colo și de dincolo – ca să pot ajunge la cantitatea dorită. Am ținut cont de oferte și de promoții și am chibzuit fiecare ban.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
