4 ani
Se împlinesc astăzi. De când am pus prima piatră la temelia acestui blog.
Sunt 4 ani cu de toate… cu bucurie, cu necaz, cu glume, cu realitate ce depăşeşte imaginaţia. Nu ştiu să spun ce va urma. Ştiu să spun doar că… va urma! Că nu mă las de scris… puţin, mult, prost, bine… aşa cum o fac.
Plâng pietrele…
Zilele acestea nu am mai putut să spun nimic. Am fost în doliu… Sunt încă. M-am închis într-o carapace, am rememorat secvenţe, m-am rugat, am plâns, m-am îngrozit, m-am revoltat Nu am putut să scriu despre Maria Scurtu (Guraliuc)… Dar, nici nu pot să continui pe aici… cu postările de zi cu zi… fără să amintesc despre ea sau despre fetiţa ei, Sabina-Maria.
Pe Maria o ştiu dintotdeauna, ca fiind verişoara unei colege de clasă, din școala generală. Pe Maria o ştiu ca fiind colega mea de la master. Apoi, colega mea din presă. Căci, în momentul în care am revenit în lumea asta – chipul ei şi al Francescăi îmi erau cele mai cunoscute. Cele două prietene m-au reînvăţat paşii pe teren, mi-au readus la zi întâmplările/ oamenii/ problemele din domeniul învăţământ.
Festivalul Zăpezii pune vara pe pauză
Maria, mergem să vedem zăpada?, îmi întreb, zâmbăreață, copila. Maria mă privește neîncrezătoare. La cei doi ani ai săi, nu are fixate perfect în minte structura timpului și succesiunea anotimpurilor dar, parcă… parcă îi promisesem că la sfârșitul lui august mergem la mare – nicidecum că vine Moș Crăciun!
Cu toate astea, entuziasmul meu o cucerește! Aude povești despre pinguini, un iglu – două, trei… oameni de zăpadă și brazi ninși. E fascinată, iar drumul în mașină – din Alexandru, până la Centrul Comercial Felicia – i se pare o veșnicie!În direct la TVR Iași
Așa m-am prezentat astăzi, preț de câteva minute. Mi-a plăcut. Am fost coerentă – zic eu – și nu m-am pierdut cu firea. Totuși, am realizat (pentru a mia oară) că mă simt mult mai bine în pielea mea de personaj din… umbră. Din spatele scrisului, din spatele radioului, din spatele blogului, din spatele muncii de teren – prăfuite, dar minunate! Astăzi, a fost altfel – ciudat, de asemenea, pentru că nu eu eram cea care punea întrebările! 🙂 Cu toate acestea, a fost frumos – și voi repeta experiența, de câte ori se va ivi ocazia.
Bloggeri pe val
Am fost călare pe situație toată ziua – era imposibil ca seara să ne fie altfel! Prin urmare, autocarul cu bloggeri turiști a oprit în fața Palatului Culturii, acolo unde alți bloggeri petrecăreți îi așteptau! În total, gașca online a ocupat un spațiu considerabil. Un spațiu în care s-a stropit din belșug cu bere Timișoreana, s-au mâncat mici și cârnăciori, s-a râs și s-a glumit, s-a cântat și s-a dansat.
Călare pe situaţie!
Regretul de a nu fi petrecut sâmbăta în familie a fost compensat de magia unui eveniment organizat ca la carte – Cheese & Wine Blogging Trip! Sâmbătă am petrecut ziua în familia bloggerilor, graţie celor de la Icar Tours – mulţumim, Florin Bărhălescu! Andreea Marc s-a ocupat, până în cel mai mic detaliu, să ne condimenteze fiecare moment – şi a reuşit!
A reuşit să demonstreze – şi de această dată – că avem o ţară super, cu oameni şi mai şi! Că există locuri ascunse, care merită să fie descoperite. Promovate. Îndrăgite! Din Iaşi am plecat la 8.30, direcţia Botoşani. Mai exact, la Vârfu Câmpului. Ştiam că o să văd cai… că o să pap brânză şi o să degust ceva vin. Realitatea a întrecut, însă, toate presupunerile!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
