SMS la 848 – 2 euro pentru Fluturaş!
În ultima perioadă, am tot vorbit despre Alexandra-Denisa Bibirig. Copilul fluture care ne-a muiat inimile şi ne-a impresionat până la lacrimi. Care ne-a ajutat să redevenim OAMENI – în fiecare zi şi care ne-a făcut să înţelegem că, de multe ori, ne cerem osânda atunci când ne plângem de mărunţişurile-dureri din viaţa noastră. Pe Alexandra-Denisa orice îmbrăţişare o poate răni. Îi poate rupe, la propriu, pielea! Durerea ei este inimaginabilă şi de neconceput pentru un copil de trei ani.
Sunt tristă
Am votat. Îmi asum gestul, îmi asum locul pe care am pus ștampila. Cu toate acestea, sunt tristă. Am obosit ca, în lipsa binelui, să aleg răul cel mai mic. Să mă mulțumesc cu puțin. Să trăiesc într-o țară de care mă simt mândră, dar să mă rușinez continuu de oamenii care mă conduc. De oamenii care ar trebui să fie supușii poporului, dar care se simt stăpânii lumii – atunci când au ciolanul în terenul lor.
Am avut șansa de a pleca. De a lăsa în urmă totul. Și, n-am făcut-o. Nu regret. Pentru că, oricâte ai lăsa în urmă – totul e imposibil. Aici este viața mea, aici sunt bucuriile mele – aici sunt necazurile cele mai mari. Ce-a fost înainte, nu prea știu. Dar știu că, în 1990 am intrat în clasa întâi. Eram prima generație liberă – pentru noi se clădeau planuri mărețe!
Despre imn şi despre ţară
Astăzi este ziua lui. Ziua imnului nostru, „Deşteaptă-te, române!”. Unii spun că mesajul încă se potriveşte. Însă, lingviştii susţin că versurile nu mai sunt de actualitate – pentru o ţară modernă şi civilizată.
Au început Jocurile Olimpice
Jocurile Olimpice au reînceput – pentru a opta oară, de când sunt eu pe pământ. Dacă de la 1 sau 5 ani nu prea am amintiri, de la 9 și 13 ani am perfect, în minte, isteria ce ne cuprindea în fața blocului. Era Olimpiadă la televizor – dar, nici noi nu ne lăsam mai prejos! Toată puștimea participa la organizarea unui adevărat maraton de întreceri sportive. Marcam piste pentru alergare – viteză, făceam traseul pentru proba de rezistență, măsuram totul la milimetru pentru săritura în lungime și aruncarea greutății.
Curiozitatea mi-a fost răsplătită
Acum ceva timp, fetele de la The Practice mi-au trimis un mail, în care îmi cereau adresa de acasă – că pe cea de la blog o aveau deja :). Le-am dat-o. Și atât. Nici nu știam că trebuie să mai aștept ceva.
Astăzi, însă, a venit o surpriză. Un cadou mărișor – bine împachetat, care mi-a stârnit, inevitabil, curiozitatea!
Feisbuci la mare
Îmi fac și eu veacul, ca tot omul, pe Facebook – și nu încetez să mă minunez! Din ce în ce mai des… simt că primesc prea multe explicații! Prea multe amănunte personale – de nici n-aș mai vedea, în unele contexte, rostul serviciilor de informare sau al detectivilor! Nici măcar rolul paparazzilor!
Lumea se prezintă în toată splendoarea, în toată… naturalețea?!, fără să mai păstreze nimic pentru sine. Deschiderea e bună – dar, totuși, chiar atât de multă deschidere?!De sezon și de super efect sunt acum pozele de la mare – sau, oricum, de undeva, de la plajă. Alea în care ne batem în costume de baie, în slipi, în țâțe, în burți și în… șunci!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
