Am o bucurie enormă, atunci când pornesc o campanie și când observ că lumea-i bună! Bucuria devine împlinire, când încep să fac bilanțul. Iar împlinirea se transformă în emoție mai mare decât aș putea exprima în cuvinte – atunci când faptele bune trec granița unei acțiuni pornite în punctul A și încheiate în punctul B.
Despre Alexandra-Denisa, copilul-fluture, am scris în luna mai. Atunci, am pornit cu un gând minim, acela de a strânge 600 de lei. Atâte de multe s-au strâns și atâtea cumpărături am putut să fac, încât nu încetez nici acum să mă minunez. Fluturașul și familia dragului copil au devenit parte din mine. Și, nu doar din mine. Mai mulți prieteni și-au făcut, bieții, de atunci – ei, obișnuiți doar să fie arătați cu degetul! Țin, în continuare, legătura cu ei și lupt, din umbră, pentru un dram de viitor al Alexandrei. Nu știu cum va fi dar, cât stă și în puterea noastră să fie bine, avem de luptat!