• Doxologia,  Hopa tropa prin oraş

    Șapte mărturii din care poți înțelege pelerinajul la Sfânta Parascheva

     

    De-a lungul vremii, la pelerinajul de Sfânta Parascheva am vorbit cu diverși oameni, din toate categoriile: femei, bărbați, copii, tineri, în vârstă, săraci sau bogați, ortodocși sau nu, români sau nu, cu „vechime” de pelerin sau așezați pentru prima dată la rând. Un rând care poate dura de la 20 de minute la 30 de ore. Cu soare și vreme bună sau cu vânt, frig, ploaie și chiar zăpadă!

    Am adunat șapte mărturii din anii trecuți care mi-au rămas tare, tare de suflet! Te invit să le urmărești. Cred că eu aș putea să explic mult și bine – și-aș fi acuzată că-s subiectivă. Dar când îți explică un ortodox care nu prea credea până n-a experimentat trăirea, când îți vorbesc o bătrânică, un catolic sau un musulman, un ortodox din Africa sau unul din Serbia… parcă e mai fain! 🙂

    ***

    „Am așteptat la rând și 12 ore, dar n-am simțit. A trecut totul atât de repede! Nici măcar nu am avut motive să mă plâng că mă dor picioarele. Când am terminat pelerinajul, m-am simțit eliberat de toate durerile!

    Mă numesc Mustafa, sunt musulman și pelerin la Sfânta Parascheva!

    „Vorbesc puțin românește, dar pot să spun că o iubesc pe Sfânta Parascheva foarte mult!”.

    Stanley Anayo Anochie este un ortodox din Nigeria. În 2019 era închinător pentru al treilea an la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva.

    Acum 30 de ani, bunica Adela s-a vindecat la racla Sfintei Parascheva, după o lună în care nu și-a putut folosi mâna.

    „Cred în Dumnezeu și în Sfânta Vineri” – rugăciunea de mulțumire a lui Ionel Gal, pelerin din Ardeal.

    Slobodan a venit din Serbia în 2019, cu prietenii, special pentru Hramul Sfintei Parascheva. Cu două luni în urmă ajunsese pentru prima dată la Iași – iar acum mărturisea că a simțit chemarea Cuvioasei.

    Marian din Constanța: „Soția mea vine mai de demult și nu înțelegeam de ce face asta. Cum să te duci să stai la rând acolo o noapte întreagă, așa? Și pe urmă, într-un an m-am hotărât, zic hai să merg și eu să văd. Ei, în primul an în care am venit ploua, era urât și am stat 20 de ore. De atunci vin mereu.”

    „Până nu vii o dată să vezi despre ce e vorba, până nu te duci la Biserică, nu faci nimic. Intri într-o tutungerie, miroși a țigară, intri într-o farmacie, miroși a medicamente, nu? Vii la biserică, începi să înțelegi!”

    Andrew Sandilands este un englez care locuiește în Spania. Are studii în filologie și drept. Este catolic și, când l-am întâlnit la Hramul din 2019, s-a prezentat ca fiind fascinat de Ortodoxie, de Sfânta Parascheva, de râvna pelerinilor și de ospitalitatea ieșenilor.

    Dacă tot sunt clipurile… vechi – vă salut și eu, veche, o Anda Elena din 2018. Unde puteam fi în perioada aceasta… dacă nu alături de colegii de la Doxologia și de pelerinii Sfintei Parascheva? 🙂

  • Doxologia,  Hopa tropa prin oraş

    Interviu cu părintele Nichifor Horia – viața de mănăstire în forfota lumii

    Zilele trecute am realizat, alături de colegii de la Doxologia, un interviu cu părintele Nichifor Horia. Cu stareţul Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi şi Exarhul administrativ al Mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor. Am vorbit despre provocările și binecuvântările vieții de mănăstire trăite în forfota lumii.

    Interviu cu părintele Nichifor Horia – despre viața de mănăstire trăită în forfota lumii

    După cum știți – sau poate aflați acum – Mănăstirea Trei Ierarhi din Iași este o bijuterie arhitecturală.

  • Bucurii,  Hopa tropa prin oraş,  Şcoala părinţilor

    Sunt adult și-mi place să mă joc! Așa că… am fost în jurul lumii cu Gașca Zurli!

    Pe Mirela Retegan, fondatoarea Găștii Zurli și Tanti Prezentatoarea am întâlnit-o în câteva rânduri – în calitate de antrenor al părinților. A mai venit cândva la Iași cu gașca, dar atunci nu s-au potrivit programele. Așa că, la cumpăna dintre ani, când am aflat că e rost de o nouă șansă… ZURLI, am zis că de data asta nu o mai ratez! Nu de alta, dar copila are deja 9 ani și mai încolo nu mai aveam cu cine să merg! 🙂

    Gașca ZURLI în jurul lumii - Anda Elena Pintilie

    Să fim bine înțeleși: am vrut să-i fac o minunată surpriză Mariei – și mi-a reușit! Dar am vrut și eu, Anda!, să bifez în viața asta o întâlnire cu Gașca Zurli! Așa că azi n-am mers la spectacol ca un părinte „forțat” de împrejurări, ci exact așa cum mi-a zis Mirela că m-a reperat:

  • Bucurii,  Hopa tropa prin oraş

    Cereale, vopsea de păr, pistrui și alte minunății – poveste cu oameni buni

    Am intrat o fugă la cumpărături. Lichid de parbriz, vopsea de păr și alte mărunțișuri. N-am mai luat coș. La case, cozi mari. Mă așez în spatele unei femei cu o fetiță și cu un coș mai mult gol decât plin.

    – Veniți în fața noastră, spune fetița.

    Îi mulțumesc pentru drăgălășenie și o refuz. Glumesc că mai fac și eu mușchi.

    – Astăzi e ziua mea!

    La multi ani

    Aflu că o cheamă Beatrice și că de azi are 10 ani.

  • Hopa tropa prin oraş,  Pietre...,  Şcoala părinţilor

    Băiețașii și golănașii nu se nasc peste noapte

    Era trecut de zece. Mă întorceam de la alergat. Plouase, iar parcul era gol și întunecat. În mersul meu, am depășit un grup de băiețași de 9-12 ani. Fumau și erau gălăgioși.

    pasi - plimbare - mers pe jos

    M-am așezat pe o bancă, aproape de bloc. Peste câteva minute, m-au ajuns puștanii. Unul s-a oprit în fața mea și mi-a ținut o lecție de cocoșel ieșit la agățat, care are nevoie de atenție. L-am privit fără vreo reacție. Nu eram nici înfricoșată, nici scârbită vreun pic de tânăra generație. Iar el era uimit. A dat să plece, s-a întors, m-a mai analizat o dată.

    – Știi că am și eu un copil de seama ta?

  • Haz de necaz,  Hopa tropa prin oraş,  Şcoala părinţilor

    Sunt o youtuberiță „faimoasă” – cu 43 de abonați! Și știu… cum se face o carte! :)

    Mergeam pe stradă. Eram în lumea mea. Dar ATÂT de în lumea mea! Și aud, la un moment dat, un copil care vorbea continuu în spate, la câțiva pași. Mă întorc. Era singur! El cu bicicleta și cu o pungă de chipsuri.

    Hmmm. Ok. Poate mi s-a părut. Mă întorc în lumea mea – dar trăncăneala continuă. Ies din lume și încep să ascult.

    – Aha, deci hai, cine poate să-mi spună cum se face o carte?! Voi, chipsuri? Tu, bicicletă? Hai, că nu e greu! Se alege un copac, se taie, apoi muncitorii…

    Hei! Mi se aprind beculețele și încep să înțeleg.