VI. Plimbare cu Mocăniţa
A trecut mai mult de-o lună şi serialul drumeţiei noastre pare ca nu vrea să se încheie. Să ne apropiem, totuşi, de final.
După Sighetul Marmaţiei şi după experienţa dureroasă de la Muzeul Memorial, am plecat spre Moisei, la mănăstire. Când am ajuns, se lăsase deja înserarea. Era frumos şi linişte, şi am stat ceva timp acolo, noi, Doamne-Doamne şi luna.
Apoi, ne-am întors din drum, ca să ne cazăm la Vişeul de Sus. Pentru că, de acolo, urma să luăm, a doua zi, Mocăniţa. Prin Vişeu ne-am plimbat mult şi bine, în căutare de un preţ decent la cazare. După cei 50 de lei plătiţi la Săpânţa, tarife de 120, 100, 90 de lei ne făceau să strâmbăm din nas. Am dormit cu 60 de lei la Casa Ionescu. Super condiţii şi o gazdă de nota 10!
Noaptea a trecut repede şi-n puf. Dimineaţă, am plecat spre gară şi am aşteptat, înfriguraţi, să testăm Mocăniţa :). Pentru că era extrasezon, biletul a fost mai ieftin cu 4 lei. Mai ieftin… dar nu chiar atât de… 41 de lei pentru adulţi, 35 – pentru pensionari şi studenţi.
19. Comoară multimedia – O!Play HD 2
Sunt un om de casă. Cu menţiunea că uşa casei mele este mereu deschisă şi pentru prieteni, nu doar pentru familie. Îmi place liniştea căminului şi siguranţa pe care acesta îl oferă. Îmi place să văd filmele tolănită în pat şi să ascult muzică. Să intru în atmosfera creată de imagini şi de sunete. Să mă las pradă sentimentelor şi să pătrund în lumi nebănuite.
În acelaşi timp, îmi place şi în lumea asta, pe care o trăiesc. Profit de multe dintre clipele petrecute alături de cei dragi, pentru a le trece în eternitate. Ador să fac fotografii şi să filmez, să surprind, să descopăr, să cunosc viaţa – aşa cum e ea. Amintirile acestea nu sunt abandonate într-un colţ, să se aşeze praful pe ele, ci sunt veşnic în centrul atenţiei. Îmi place să revăd anumite secvenţe, să analizez poze şi trăsături, să împărtăşesc şi altora din momentele la care am luat parte.
Despre succes şi eşec la 11even
Aşa cum am anunţat, am fost la 11even – un eveniment interesant. Un eveniment presărat cu poveşti, glume, uneori plictiseală, experienţe împărtăşite şi mesaje motivaţionale. Nu a fost o lecţie din aia, de şcoală, ci o întâlnire care ne-a făcut să privim altfel spre succes, spre eşec, spre noi şi spre ceilalţi.
Mi-am notat câte ceva, de la fiecare dintre cei 11 vorbitori. Unii mă priveau ciudat. Adică… ce tot scriam? 🙂 Dar, eu am promis că-ţi voi spune şi ţie cele ce s-au discutat la 11even. Cred, totuşi, că mi-aş fi notat şi dacă nu-ţi promiteam, şi dacă nu aveam blog. Pentru că, uneori nu strică să mai arunci un ochi pe-o foaie, să reciteşti, să-ţi aminteşti.
Ca să nu mai lungesc inutil vorba, o să-ţi expun, cu liniuţă, o parte dintre ideile din fiecare discurs.
Particip la 11even
Cele 11 rânduri de suflet mi-au adus o invitaţie la un eveniment la care chiar mi-am dorit să particip.
Prin urmare, în această după-amiază de 11.11.2011 voi asculta povestile de viaţă ale unor 11 oameni din Iaşi. Aceştia vor împărtăşi, în câte 11 minute fiecare, experienţe, emoţii, bucurii şi piedici pe care le-au întâmpinat în drumul lor spre succes. Toate se vor întâmpla în cadrul evenimentului 11even.
La rândul meu, îţi voi povesti şi ţie, în zilele ce vor urma, tot ceea ce mă va marca. Pentru a învăţa, împreună, să salvăm timp şi să nu repetăm greşeli deja făcute. Pentru a învăţa, împreună, că dorinţele se pot împlini dacă există voinţă, stăruinţă, un dram de nebunie şi o doză semnificativă de pus umărul la treabă!
iPhone 4S – să tot trăiești!
Pe 11 a 11-a – anul de graţie 2011 – toată lumea se gândeşte la sfârşitul lumii. Asta, în timp ce eu mor de dorinţă!
Vodafone face, din nou, un lucru de ispravă! Astăzi, în ultima zi a lumii sau în prima zi a tuturor zilelor ce vor urma – lansează cel mai aşteptat smartphone! iPhone 4S vede astăzi lumina soarelui românesc şi ne îndeamnă să mai trăim o viaţă, pentru a ne bucura de el! De aia mor eu! De dorinţă! Pentru că, da! Vreau şi euuuuuu! Vreau ca Vodafone să mă fericească!
18. Platforma Llano – plata succesului
Am ajutat, necondiţionat, pe cineva din străinătate să realizeze o lucrare ştiinţifică de mare însemnătate pentru cariera sa. Am căutat bibliografie în română, i-am tradus, i-am făcut planşe în programe speciale, care mi-au tocit nervii şi răbdarea. Toată munca a fost realizată la vechiul meu desktop, piesă de muzeu pentru prietenul străin. De fiecare dată când venea la mine, se minuna de realizările obţinute cu un… lighean, cum îi zicea el. Era uimit de rezistenţa mea, în aceeaşi proporţie în care era dezamăgit de condiţiile în care îmi desfăşuram activitatea. Nu mai zic că, în momentele de respiro se umplea de nervi, pentru că nu putea vedea un film cum trebuie, nici nu putea juca un joc de mare clasă.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
