Globurile cu suflet au ajuns la copii!
Peste 90 la sută din campania Globuri cu suflet s-a încheiat. S-au adunat nopţile nedormite, îngrijorările, stresul… şi s-au topit, toate, în zâmbetele copiilor. Pentru că nimic nu-ţi poate oferi mai multă împlinire decât chipul curios şi fericit al unui copil! Ieri, pe 8 decembrie, am ajuns la Ciorteşti şi la Andrieşeni. La şcoli şi grădiniţe, într-o familie şi la un centru de zi.
Globuri cu suflet – din suflet!
Îţi arătam luni cu ce mă ocup, însă n-am avut atunci timp de amănunte. Am făcut o muncă de sortare şi inventariere – nu foarte uşoară, dar cu satisfacţii mult peste ceea ce-aş putea exprima în cuvinte!
Campania Globuri cu suflet m-a adus mai aproape de oameni. De cei pentru care, alături de întreaga echipă, lupt, dar şi de aceiea care au decis, din exterior, să ne sprijine. M-a bucurat implicarea unor persoane la care nici nu visam. Şi voi vorbi, în continuare, despre cei ce m-au ales pe mine, intermediar, în fapta lor bună. Trebuie să precizez că oameni cu suflet sunt mult mai mulţi de atât!
Un brad special
Începutul bucuriei are şi o continuare! O continuare super! Uriaşă, verde, puţin ciudată – cu atât mai frumoasă! De ieri, în cartierul Alexandru cel Bun, avem brad!
Şi nu orice fel de brad. Dacă te uiţi cu atenţie observi că, de la jumătate, tulpina bradului se transformă în… două tulpini!
Motive de bucurie – La mulţi ani!
Deşi am scos la înaintare mai puţine încălţari decât anul trecut :), Moş Nicolae a fost, ca întotdeauna, darnic şi bun. Am primit cadouri lumeşti şi cadouri de suflet!
Ziua de astăzi este una de mare sărbătoare în familia noastră.
La mulţi ani, iubitul meu! La mulţi ani, cachi! (în traducere liberă – tati!)
Globuri şi oameni cu suflet

Cam aşa arată holul casei noastre. Şi asta nu e tot!În campania Globuri cu suflet se implică oameni mulţi şi minunaţi! Fix aşa, cu suflet!!! Nu vreau să menţionez, deocamdată, pe nimeni – pentru că aş face-o în grabă. Şi n-ar fi frumos!
Semne de normalitate
Hai să vorbim despre… normalitate!
Ai nevoie de o…
de ajutor?
Poate la făcut ordine în casă, la reconstituit păpuşi, la reparat maşinuţe…
De fiecare dată când văd câte o jucărie dezmembrată, îmi amintesc de ideea dintr-un an trecut a unui ministru al Educaţiei, Daniel Funeriu. Într-un exces de zel, acesta a propus cheltuirea unor multe grămezi de bani, pentru dotarea grădiniţelor cu păpuşi cu handicap.
Păi… nu ştiu cum să zic… Ar trebui să ai o neapărat o păpuşă fără o mână din fabrică? Eu cred că problema se rezolvă uşor… fără un handicap iniţial. Pentru că, aşa cum sunt copiii, reuşesc de minune să lase o păpuşă, un robot, un animăluţ de pluş fără mâini, picioare, ochi, nas… Şi, după ce-şi schilodesc prietenii – jucăriile preferate – îi iubesc, apoi, şi aşa.
Normalitate înseamnă… să iubești!
Copiii acceptă foarte uşor pe cei de lângă ei, indiferent de naţia lor, de culoarea pielii, de handicapuri. Copiii sunt stricaţi în timp – şi marcaţi pe suflet de către adulţii care se autointitulează normali şi care se cred superiori – doar pentru că reprezintă o majoritate.
Nicio păpuşă din lume, creată anume pentru a fi… defectă… nu va educa un copil, atâta vreme cât familia copilului şi societatea în care acesta se dezvoltă vor oferi, la orice pas, exemple opuse de comportament şi de atitudine.E timpul să încetăm să punem garduri şi piedici între noi sau să privim chiorâş la cei care sunt altfel. Nu e vina lor că sunt aşa. Şi nu e meritul nostru că suntem, cât de cât, mai bine. Mai mult decât atât – trebuie să fim conștienți că binele se poate lua oricând de la noi. Atunci – e mare posibilitatea să culegem ce-am semănat…
Să mulţumim, deci, pentru sănătatea pe care o avem şi să ne oprim din sportul de a pune etichete altora! Mai presus de orice defect sau calitate, suntem oameni. Fraţi. Făpturi ale lui Dumnezeu.Astăzi este Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi. Nu doar astăzi – persoanele cu dizabilităţi merită respect! Şi dragoste. Şi un semn de normalitate din partea noastră!
Citeşte şi:
* STOP gândirii limitate!
* Distracţia unor suflete veninoase



