RIUF vine la Iaşi
Am mai povestit şi cu alte ocazii experienţele mele de student într-o ţară străină. Ştiu că sună pompos dacă spun că aproape jumătate de an în Spania mi-a schimbat viaţa. Totuşi, nu sunt departe de adevăr. A fost ALTCEVA, total diferit de lumea pe care o cunoşteam eu. De sistemul de învăţământ românesc. De tot! A fost, până la urmă, o şansă căreia am refuzat să-i dau cu piciorul. Şi, pe care aş vrea s-o aibă cât mai mulţi tineri. Şansa bate la uşă. Acum. Cioc-cioc, o auzi? Deschide-i!
Joi, pe 22 martie, poposeşte la Iaşi, la Hotel Unirea, cel mai mare târg internaţional de universităţi din Europa de Est. Din zona Moldovei… ce să mai spun? 🙂 Romanian International University Fair 2012, cunoscut, mai simplu, sub denumirea RIUF, a ajuns la cea de-a zecea ediţie. Pe lângă universităţile „Al. I. Cuza”, „Gr. T. Popa” şi „Petre Andrei” din Iaşi, vor participa şi reprezentanţi ai instituţiilor de învăţământ superior din Belgia, Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, Marea Britanie, Olanda, Suedia.
Vreme de băgat în boală
Ştiu că omu-i schimbător, fix ca vremea! Ştiu că, pe când era frig tare, abia aşteptam să se încălzească. Ştiu că, la vară, îmi voi dori răcoare. Eh… şi mai ştiu că tot ceea ce înseamnă acum afară mă scoate din minţi!
Hapciu!, aud prin tot locul. Lumea îşi sufla continuu nasul. Unii-s prea îmbrăcaţi, alţii prea dezbrăcaţi… nimeni nu e mulţumit de alegerea vestimentară pe care a făcut-o. Aici e soare, dincolo bate vântul, acolo e prea cald, dincoace simţi cum transpiraţia se răceşte şi îţi cuprinde şalele.
Ochii-n paișpe la tren!
Trec, constant, calea ferată. De la piață, din Alexandru, spre Gară. Și, constant, dau peste aceeași situație. Uneori, semnalele luminoase și acustice încep programul cu mult, exagerat de mult timp înainte de a-și face apariția vreun tren. Atunci, lumea se plictisește de așteptat… și își continuă drumul.
De și mai multe ori, nu se dă niciun semnal… și doar se aude trenul, cum se apropie. Mi se pare cumplit de periculos. Și, lucrul ăsta se întâmplă destul de des.
Și-a fost SMS la Iași
Mă lăudam, ieri dimineață, că voi merge la o super întâlnire, pe care abia o așteptam. Lauda mea a ajuns la urechile lui Gabi, un coleg de blogosferă, pe cât de simpatic, pe atât de aiurit! Păi, cum, măi furăciosule, să afli tu o informație vitală atât de târziu? Eh, târziu foarte n-a fost, c-a reușit, stimabilul, să-și facă simțită prezența.
Unde sunt eu astăzi?!
Da, știu, abia m-am întors la muncă! Dar, în perioada asta am lucrat peste program, ca să fac și pagina de învățământ ce va apărea mâine. Și, ca să pot… chiuli în minunata zi de 16 martie.
Secvenţă din centrul oraşului
Nu ştiu alţii cum sunt… dar, eu… când am văzut imaginea asta – pe viu! – mi s-a făcut rău. Şi milă!
Temeri și temători
Lumea se teme să vorbească. Să-și spună clar părerile și nemulțumirile. Lumea se teme să trăiască.
În vremurile astea, primesc multe ponturi și multe declarații. Sub anonimat. Nu e prea comod… pentru mine. Însă, nici nu pot să-i scot din comoditatea lor pe cei care ar putea schimba lucrurile… dar, se tem. Grija zilei de mâine, datoriile și obligația de a-ți întreține, decent, familia, te fac, de multe ori, să fii anonim.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase