Când nu iubesc
Nu iubesc – atunci când am sufletul gol şi mintea prea încărcată de gunoaie. Atunci când nimic din ceea ce se întâmplă în jur nu mă interesează şi nu mă mişcă. Nu iubesc – atunci când nu cred în viaţă. Nu iubesc – atunci când nu ştiu ce înseamnă iubirea.
Pare straniu. Şi, totuşi, în viaţa fiecăruia există clipe de neiubire.
Despre gelozii și iubiri nesfârșite
Fiți pe fază, e despre gelozii! Maria se juca, în această dimineață, cu toate personajele din Clubul lui Mickey Mouse. Sunt prietenii ei dragi – tot ceea ce i-a cerut lui Moș Crăciun în dar.
La un moment dat, a început să adauge și alte plușuri în joc! Ce cățel drăguț!, a exclamat ea, cu vocea lui Minnie, în fața unui crețuliu maro. Atunci, eu, ca să mă aflu în treabă, îi spun: Cum zici asta? Vrei să-i faci geloși pe Goofy și Pluto?
Recunosc, au fost întrebări de om mare și prost – dar, șocul meu a fost să descopăr că Maria înțelege care-i faza cu gelozia. Din instinct, a luat cățelul intrus și l-a ascuns la spate. Și-i privea, vinovată, parcă, pe cățeii din Club.
Pe cine iubeşti mai mult?
Asta e una dintre cele mai des întâlnite şi mai stupide întrebări. E o întrebare adresată, în general, copiilor – dar şi unor adulţi puşi să aleagă între copil şi partenerul de viaţă, între mamă şi soacră, între părinte şi iubit.
Dragostea e atât de frumoasă, de mare şi de liberă, de uşor de împărţit cu toţi cei apropiaţi, de diferită… încât nu văd rostul unor comparaţii.
Iubire nebună
Se dezbate, peste tot prin presă, cazul fetei de 13 ani – care a născut. Un copil cu alt copil şi cu un tată al copilului în vârstă de 63 de ani… 50 de ani diferenţă, un abuz… ori o clipă de dragoste (în realitate, mai multe…). O nebunie. Lumea e puţin zdruncinată. Nici nu s-ar putea altfel. Se tot vorbeşte despre vârsta fragedă a copilei. O minoră. Şi de aici, tot tărăboiul.
Eu, când mă gândesc la situaţia asta, nu-mi pot imagina, în toată scârboşenia, decât un bunic care face sex cu nepoata lui. Gândul mi se duce şi mai departe de acest caz, la vestitele don’şoare – mari cucoane – după ce au devenit accesoriul unui moş cu bani. Dacă la violatori le-aş tăia – fără prea multe discuţii ori regrete – instrumentul muncii, la cei care doar se bucură de dragoste nu prea am ce să le fac. Decât să-i… invidiez… vor spune unii, care vor crede că de frustrată scriu ceea ce scriu.
Despre vrăjmași, cu dragoste
(mai mult…)
De multe ori, uităm să ne rugăm pentru cei din familia noastră și pentru prieteni. Uităm să fim buni cu ei, să-i iubim, să-i iertăm. Și totuși, aceste fapte sunt cel mai ușor de îndeplinit.
Mai greu e să te rogi pentru străini, și mai greu e să răspunzi cu bine celor care îți fac rău. Astăzi, la biserică, s-a citit Evanghelia despre iubirea vrăjmașilor. E greu să împlinești voia Domnului, dar nu imposibil. În plus, e vindecător! Ar trebui măcar să încercăm.
A iubi vrajmasii nu e o recomandare, e o porunca!
Aseara m-am uitat la niste interviuri cu parintele Arsenie Papacioc, iar aceste cuvinte mi-au ramas intiparite in minte – A iubi vrajmasii nu e o recomandare, e o porunca! Atat de simplu, atat de frumos spus! Si cata responsabilitate!
Mi-am amintit apoi fragmentul Sfintei Scripturi: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeu tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este marea si intaia porunca. Iar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si proorocii. (Matei 22, 37-40).
Cat de mult ne iubim pe noi?
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
