• Uncategorized

    Vorbe de duh in vremuri tulburi

    Imi place sa mai primesc cate un offline de calitate. Chiar daca e mass…
    Astazi, cand am ajuns in redactie, am gasit de la Irina urmatoarele cuvinte:

    Aminteste-ti in fiecare dimineata cand te trezesti sa razi mult si des.
    Sa castigi respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiilor,
    Sa obtii aprecierea criticiilor corecti si sa induri tradarea prietenilor ipocriti,
    Sa apreciezi ceea ce este frumos si sa descoperi ce este bun in fiecare,
    Sa faci astfel ca macar un suflet sa stie ce inseamna dragostea pentru ca traiesti tu
    Si sa lasi in urma ta o lume un pic mai buna.

    Cred ca e un foarte bun mesaj, mai ales pentru vremurile din care, vrand nevrand facem parte. Poate ca ar trebui sa incepem NOI sa schimbam lumea. Prin a fi un pic mai buni, mai intelepti, mai verticali.

    Cu sau fara legatura cu ceea ce am scris mai sus…
    Am incercat, pe cat posibil, sa nu bag blogul in politica. De aceea nu am acceptat comentariile – suficient de multe… la intrebarile mele de genul – Eu cu cine votez?! Erau doar niste intrebari retorice. La care, chiar si dupa ce am votat, nu cunosc raspunsul.
    Mi-am facut o cruce mare si m-am rugat sa nu iasa cine vreau eu, sa iasa cine trebuie. Iese cine trebuie? Poti spune ca trebuie unul si nu trebuie altul – cand optiunile sunt, oricum, doua rele?! Habar n-am. Sunt in ceata. Nu ma bucur si nu sunt nici trista. Dar imi doresc o lume mai buna pentru copiii mei. Oare cer prea mult?…
  • Uncategorized

    Marea confruntare (2)

    Scarba totala.
    Marea… ce? Confruntare? Halal!
    ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
  • Evenimentul

    Copilărie furată

    Drama unor vieţi rătăcite între zîmbet şi durere

    Deschiderea graniţelor a produs bucurie şi o sete nemăsurată de cîştig. Oamenii şi-au împărţit viaţa între „aici” şi „acolo” şi au transformat acest obicei într-o stare de normalitate. Fără voia lor, mii de copii s-au trezit actori într-o realitate de coşmar. Aparent, ei au de toate, pentru că au bani. Dar le lipseşte căldura mamei, prezenţa tatălui – afecţiunea celor care le-au dat viaţă.
    În Iaşi, aproximativ 14.500 de suflete au măcar unul dintre părinţi plecaţi în străinătate. În cel mai fericit caz stau cu celălalt părinte. Dacă nu, ei sînt lăsaţi în grija bunicilor, a fraţilor mai mari sau a unor rude. Unii sînt cedaţi, cu semnătură la notar, vecinilor sau altor străini. Ca pe o marfă. Acest lucru doare şi transformă vieţile nevinovate ale celor mici. Mai ales că foarte mulţi dintre aceştia sînt preşcolari sau elevi în clasele primare.

    Părinţii se întorc acasă uneori atunci cînd este prea tîrziu. Mulţi dintre copiii abandonaţi pentru banul străin au tulburări de comportament, sînt mai agresivi, manifestă o tendinţă de marginalizare sau îşi aleg un anturaj nepotrivit. Suferă de depresii şi au probleme la şcoală. Unii se gîndesc să-şi ia viaţa, ca să nu mai fie o povară.