Hopa tropa prin oraş

Prima zi de prietenie

Am fost aseară la Zilele Prieteniei Bergenbier. Ca o mamă de treabă/ nebună ce sunt, la prima parte din concert mi-am luat copilul cu mine. Ca o mamă nebună/ de treabă ce sunt, când s-a încins atmosfera, am predat copilul la al său tată – cu destinația home – iar eu am continuat petrecerea.

Zilele Prieteniei

În primă fază, l-am revăzut pe Artan. Încă îl mai asociez cu Timpuri Noi – deși, în noile timpuri, trupa i se numește Partizan.

Zilele Prieteniei - Partizan

A cântat, apoi, Mihai Mărgineanu. În stilu-i caracteristic, plin de umor și cu mâinile în șold.

Zilele Prieteniei - Margineanu 1

Am aflat, tot cu umor și cu mâinile în șold, că e în minoritate – colegii lui din band fiind, în mare parte, țigani.

Zilele Prieteniei - Margineanu 2

Cei de la Vița de Vie au dat sunetul mai tare, au făcut să se audă basul și cu toba mare și ne-au trezit, definitiv, din amorțeală. Dacă, la ultimele concerte am stat destul de cuminte, aseară am cântat și am sărit cât am putut eu, ca-n vremea tinereții :).

Zilele Prieteniei - Vita de VieZilele Prieteniei - Adi Despot 1Zilele Prieteniei - Adi Desopot 2

Mai ceva a fost când a apărut Cargo pe scenă! Anul acesta se împlinesc 30 de ani de când s-a înființat trupa – același număr de ani pe care-l mi-l va indica și mie, din august, buletinul. Faza e că, pe lângă ei, eu sunt chiar babă tare. Mi-au plăcut, din nou și, ca de fiecare dată, băieții! Pot să le spun așa? 🙂 Sunt perfecți când apar pe scenă și chiar de dinainte de a apărea. Și-au personalizat cu brio intrarea.

Zilele Prieteniei - Cargo

Și-au personalizat și partea lor de spectacol. Au comunicat. Au fost vii și frumoși!

Zilele Prieteniei -Adi Baciu 1Zilele Prieteniei - Adi Baciu 2Zilele Prieteniei - Adi Baciu 3

La un moment dat, Baciu cânta „te petrec și mă uit la tine” – privindu-mă în ochi. „Parcă pierd ceva din mine…” – și atunci mi-a aruncat o pană de chitară :). Pana a zburat ca un porumbel – în mijlocul colegilor bloggeri. Eu filmam cu telefonul, iar în gât aveam aparatul foto – pe care mi-a fost frică să nu-l bușesc de gard, în încercarea de a prinde cadoul. Din alt grup a țășnit un nene, care a ridicat pana și-a fugit mișelește cu ea. În acest timp, solistul a ridicat din umeri, a regret și a continuat cântarea: „Zău, îmi e greu!” :). Momentul a fost unul simpatic, per ansamblu, așa cum s-a potrivit el cu versurile – și cu un dram de ciudă, pentru furtul comis.

Mi-am scos, însă, pârleala, când s-a strigat bis pentru Cargo și s-a mai aruncat o pană. Tot în mijlocul bloggerilor a ajuns. Am ochit-o, fix când se ascundea sub o talpă. M-am aplecat, am ciocănit într-un picior și… mi-am făcut singură un dar meritat cu o tură înainte! 🙂

Zilele Prieteniei - pana Cargo 1Zilele Prieteniei - pana Cargo 2

Prietenia cu Bergenbier continuă și astăzi. Iar astăzi voi spune prezent la Paraziții. Fără copil. Am zis!

One Comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *