• Publicitare

    Amintiri cu panouri publicitate

    Lucram într-un loc destul de trist, iar afacerea trebuia promovată intens. Primeam doi lei de la șefi și, din banii aceia, trebuia să scoatem ceva bici și brici… Amintirile par amuzante acum dar, pe vremea aceea, realitatea îmi storcea toată vlaga.

  • Pietre...,  Vorbe de duh

    Angajatorlâcuri și tristeți

    Ieri… cineva mi-a amintit ceva. O fază cu angajați… și cu angajatori. Cu angajați care, doar în exagerat de mică măsură pleacă de la anume angajatori în relații ok. Și cu angajatori care nu uită să rostească amenințarea: Nimeni nu te va mai angaja în veci! Voi avea eu grijă de asta! Și cu alte bălăcăreli simpatice

    Aș spune că niciodată n-aș suporta așa ceva – și că niciodată nu m-aș preta la un scenariu de genul ăsta… dacă nu aș fi fost deja pățită. O dată. Suficient cât să știu că nimeni nu e scutit de noroi. Și că oricând poți fi protagonist într-un film prost.

    Eu nu-mi vorbesc de rău foștii angajatori.