Despre succes şi eşec la 11even
Aşa cum am anunţat, am fost la 11even – un eveniment interesant. Un eveniment presărat cu poveşti, glume, uneori plictiseală, experienţe împărtăşite şi mesaje motivaţionale. Nu a fost o lecţie din aia, de şcoală, ci o întâlnire care ne-a făcut să privim altfel spre succes, spre eşec, spre noi şi spre ceilalţi.
Mi-am notat câte ceva, de la fiecare dintre cei 11 vorbitori. Unii mă priveau ciudat. Adică… ce tot scriam? 🙂 Dar, eu am promis că-ţi voi spune şi ţie cele ce s-au discutat la 11even. Cred, totuşi, că mi-aş fi notat şi dacă nu-ţi promiteam, şi dacă nu aveam blog. Pentru că, uneori nu strică să mai arunci un ochi pe-o foaie, să reciteşti, să-ţi aminteşti.
Ca să nu mai lungesc inutil vorba, o să-ţi expun, cu liniuţă, o parte dintre ideile din fiecare discurs.
Particip la 11even
Cele 11 rânduri de suflet mi-au adus o invitaţie la un eveniment la care chiar mi-am dorit să particip.
Prin urmare, în această după-amiază de 11.11.2011 voi asculta povestile de viaţă ale unor 11 oameni din Iaşi. Aceştia vor împărtăşi, în câte 11 minute fiecare, experienţe, emoţii, bucurii şi piedici pe care le-au întâmpinat în drumul lor spre succes. Toate se vor întâmpla în cadrul evenimentului 11even.
La rândul meu, îţi voi povesti şi ţie, în zilele ce vor urma, tot ceea ce mă va marca. Pentru a învăţa, împreună, să salvăm timp şi să nu repetăm greşeli deja făcute. Pentru a învăţa, împreună, că dorinţele se pot împlini dacă există voinţă, stăruinţă, un dram de nebunie şi o doză semnificativă de pus umărul la treabă!
iPhone 4S – să tot trăiești!
Pe 11 a 11-a – anul de graţie 2011 – toată lumea se gândeşte la sfârşitul lumii. Asta, în timp ce eu mor de dorinţă!
Vodafone face, din nou, un lucru de ispravă! Astăzi, în ultima zi a lumii sau în prima zi a tuturor zilelor ce vor urma – lansează cel mai aşteptat smartphone! iPhone 4S vede astăzi lumina soarelui românesc şi ne îndeamnă să mai trăim o viaţă, pentru a ne bucura de el! De aia mor eu! De dorinţă! Pentru că, da! Vreau şi euuuuuu! Vreau ca Vodafone să mă fericească!
18. Platforma Llano – plata succesului
Am ajutat, necondiţionat, pe cineva din străinătate să realizeze o lucrare ştiinţifică de mare însemnătate pentru cariera sa. Am căutat bibliografie în română, i-am tradus, i-am făcut planşe în programe speciale, care mi-au tocit nervii şi răbdarea. Toată munca a fost realizată la vechiul meu desktop, piesă de muzeu pentru prietenul străin. De fiecare dată când venea la mine, se minuna de realizările obţinute cu un… lighean, cum îi zicea el. Era uimit de rezistenţa mea, în aceeaşi proporţie în care era dezamăgit de condiţiile în care îmi desfăşuram activitatea. Nu mai zic că, în momentele de respiro se umplea de nervi, pentru că nu putea vedea un film cum trebuie, nici nu putea juca un joc de mare clasă.
17. Luna – continentul sufletului meu
Tot timpul, când mă întâlnesc cu profa de istorie din generală, îmi amintesc de ceea ce ne prevestea pe atunci: Când eu o să fiu oale şi ulcele, voi o să vă petreceţi week-end-ul pe Lună!
La stilul în care au avansat ştiinţa şi toate cercetările, doamna profesoară s-a înşelat un pic. Cu siguranţă, va beneficia şi dumneaei, încă vie, de o excursie pe singurul satelit natural al Pământului. Eu am fost deja acolo!
Cu stângăcie, despre Sfântul Nectarie
M-am tot frământat, de câteva zile încoace, încercând să găsesc cea mai bună formă de a scrie postarea asta. Încercând să-l ţi-l pun, automat, la suflet, pe Sfântul Nectarie. Să-ţi prezint cele mai cele dintre minunile lui, ca să cazi pe spate şi să rămâi veşnic impresionat.
Mi-am dat seama, apoi, că frământările mele sunt atât de… lumeşti! Pe Sfântul Nectarie nu trebuie să-l prezinţi în cuvinte răsunătoare. Smerenia, viaţa lui frumoasă, sfinţenia lui, simplitatea lui – răsună mai presus de cuvinte. Minunile săvârşite de el nu se împart în cele mai cele şi cele mai puţin cele. Toate sunt minuni! Cu o importanţă deosebită pentru cei care au avut parte de ele, dar şi pentru cei care le-au aflat şi s-au întărit în credinţă.
Ajutor primit de la Sfântul Nectarie
Dacă apuci să ţii în mână o carte care prezintă viaţa ori minuni ale Sfântului Nectarie – nu te mai opreşti din citit, din mirat, din lăcrimat. Se întâmplă atât de multe lucruri bune prin mijlocirea acestui sfânt, încât rămâi uimit! Se întâmplă azi, în vremurile în care trăim noi, în lumea noastră. În ţara noastră, în viaţa noastră! Una dintre cărțile dragi mie se numeşte Sfântul Nectarie – Minuni în România. Români de prin toate locurile, cu şcoală multă şi fără şcoală, cu diverse meserii şi necazuri, au mărturisit felul în care au fost ajutaţi. Unii şi-au regăsit liniştea în familie, alţii şi-au găsit ori şi-au păstrat serviciul. Alţii au primit darul binecuvântat al naşterii de prunci – când medicii nu le dădeau nicio şansă. Alţii s-au vindecat de boli mărunte şi fără de leac ori de boli grave, care le prevesteau moartea.
11 rânduri de suflet
Am avut şi am, în continuare, norocul de nişte părinţi pe care oricine şi i-ar dori. Nu sunt vedete, nu au bani mulţi, nu mi-au făcut toate mofturile. În schimb, mi-au oferit dragoste, prietenie, educaţie, libertate, sprijin, încredere. Ei mi-au fost temelie la ceea ce a însemnat descoperirea vieţii. M-au învăţat să iubesc oamenii, să le admir calităţile, să nu fiu atât de drastică în a le acuza defectele.
Prin propriul exemplu, m-au încurajat să stau în preajma persoanelor de la care am ce învăţa. Să le admir, dar să nu încerc să fiu o copie hidoasă a lor. Părinţii mei nu m-au grăbit şi nu m-au frânat inutil. M-au ajutat şi m-au lăsat să fiu eu – cu bune şi rele.
Nu i-am urmat în meseriile pe care le-au avut, nici în multe dintre ideile lor. Cu toate astea, îmi sunt modele! Zâmbetul, dragul de oameni, respectul pentru frumos, ataşamentul uriaş faţă de propriii copii – le-am moştenit de la ei!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase