Curcani supravieţuitori
25. Şi-n ghips, tot în top!
Când eram pe cele mai înalte culmi ale carierei mele de designer, când toţi fluturaşii, toate machetele şi afişele care ieşeau din firmă purtau semnătura mea… am căzut. La propriu. O căzătură stupidă, în urma căreia medicii mi-au pus piciorul în ghips şi mi-au recomandat repaus total, pentru vreo trei luni.
Viaţă (şi moarte) de câine
Cred că ştii deja că, în Camera Deputaţilor a fost adoptată Legea privind câinii comunitari. Mai bine ar fi adoptat câinii… În realitate, maidanezii au fost aruncaţi peste gard, în grădinile administrațiilor locale. Astfel, primarii din fiecare localitate sunt puşi să facă sondaje, referendumuri, adunări pe cartiere – pentru a întreba lumea care-i soluţia corectă: adunarea câinilor în adăposturi, eutanasierea lor dacă nu sunt adoptaţi, ori îngrijirea acestora până la adânci bătrâneți?
E puţin stupid. Pentru că, se ştie deja că adăposturi sunt puţine şi vai de steaua lor. Pentru că, dacă existau adăposturi decente, iar câinii erau sterlizaţi cum trebuie, nu mai vorbeam astăzi despre 500 de mii de patrupede ale nimănui. Ale nimănui, impropriu spus. Câinii sunt comunitari… Asta, în timp ce copiii sunt ai străzii…
Cum fac animalele?!
E destul de amuzant modul în care fac animalele. Copiii se distrează de minune când aud bheeee!, ham-ham!, cucuriguuuu!!!!. Le place întrebarea: cum fac animalele? Şi învaţă repede orice sunet din ăsta ciudat, pe care-l reproduc… după putinţele lor.
Mulţi dintre ei recunosc animalele din cărţi ori dintre jucăriile pe care le au, şi mai puţin din viaţa de zi cu zi. Pentru că e mai greu să ţii o capră, o vacă sau un iepure în apartament. Aşa că… ne cred pe cuvânt pe noi, adulţii, atunci când le spunem miau!, mac-mac! sau i-haaa!!! Cum să nu ne facă mincinoşi, bieţii, când aud, apoi, asta?
Adevăru-i că, şi pe mine mă buşeşte râsul, chiar dacă înţeleg că fiecare animal vorbeşte, într-un fel, limba ţării din care este. Dar, când unele diferenţe între română şi engleză, de exemplu, sunt atât de mari… nu prea mi-e clar. Adică, nu auzim la fel? Cum fac animalele?
Unde e minima asemănare dintre oac-oac şi ribbit-ribit? Ori dintre groh-groh, guiţ-guiţ şi oink-oink-oink?…
Asta-mi aminteşte despre gluma aceea… Cum face cucul în franceză? Avec-avec!
Maria nu e de acord… Când am întrebat-o mai demult cum face cucul, mi-a răspuns: Bau!
24. Cu Autonom prin blogosferă
A trecut vremea în care noţiunea de blogger se afla în anonimat. Adevărat că, bloggeri anonimi încă mai există şi vor exista mereu – dar valoarea, câştigată în timp, prin muncă multă, se ridică precum uleiul deasupra apei. Aşa se face că, acum nu doar bloggerii apelează la firme, pentru anumite colaborări, ci şi firmele sunt interesate de modul în care ar putea crea legături mai trainice cu oamenii buni din online.
O campanie în blogosferă e ok, dar un parteneriat pe termen lung, deja sună a treabă serioasă, de ambele părţi. De respect reciproc şi de sprijin. Cei de la Autonom Rent-a-Car îşi doresc o implicare mai mare şi proiecte de seamă, alături de bloggeri.
Născociri de noiembrie
23. Meditaţie cu ZENBOOK
Cândva, eram fascinată de tehnicile de meditaţie. De puterea oamenilor de a-şi elibera mintea şi de a permite sufletului să zburde pe tărâmuri necunoscute. Aşa se face că, atunci când am avut ocazia să petrec mai mult timp în preajma unui japonez, am vrut să descopăr filosofia Zen. Îl priveam pe marele maestru cum se cufunda în meditaţie. Îşi încrucişa picioarele, ţinând piciorul drept sprijinit pe coapsa stângă şi pe cel stâng, sprijinit pe coapsa dreaptă. Îi simţeam respiraţia şi inspiraţia ritmate şi chipul blând, de pe care dispăruseră, parcă, toate cele omeneşti. Atunci ştiam că şi-a găsit liniştea interioară.
Hmm… a fost o experienţă interesantă. Dar, nu-mi imaginam eu că aş putea vreodată să ajung la împlinirea Zen. Asta, până când l-am cunoscut pe ZENBOOK! O inovaţie ASUS în materie de notebook-uri, ce se descrie ca fiind un exerciţiu în filosofie şi tehnologie!

