Opere de octombrie
Despre noi (eu, ăla şi celălalt…)
Am fost întrebată, de multe ori, ce fac eu cu ăla, de ce vorbesc cu ăla, ce treabă am cu ăla, de ce nu înţeleg că ăla nu e un om prea ok, că ăla e cu nasul pe sus, ăla e fraier, cu ăla nu se poate discuta, ăla e mult prea diferit faţă de mine… şi tot aşa. Ăla e întotdeauna o altă persoană. Şi celălalt – de întreabă – e mereu altul. Uneori, ăla poate fi celălalt, la fel cum celălalt poate deveni ăla.
Surprinzător e că am reuşit, mai mereu, să comunic şi cu ăla, şi cu celălalt, fără piedici. Cu regretul, totuşi, că ăla şi celălalt nu au, aproape niciodată, vreo treabă unul cu altul.
Apus de luni
Titirez iute
L-am văzut şi nu-mi puteam lua ochii de la el. Ştiam că nu e un titirez şi totuşi, mi se părea mai mult o jucărie decât un… ardei iute 🙂
La mulţi ani, Iustina şi Ciprian!
Ziua de 2 octombrie nu este marcată în calendar cu cruce roşie. Totuşi, este o zi importantă. O zi a Sfântului Mucenic Ciprian şi a Sfintei Muceniţe Iustina. O zi în care mulţi dintre prietenii mei se sărbătoresc. Cu drag şi din toată inima spun:
La mulţi ani, Iustina! La mulţi ani, Ciprian!
Şi pentru că puţini cunosc vieţile celor doi mucenici, iată câteva amănunte:
01. Puritatea primelor sunete
Prima dată, i-am ascultat bătăile inimii. Şi am plâns de emoţie! Emoţia întâlnirii şi bucuria descoperirii pruncului meu, într-un mod unic! Din burtică, mi se transmitea în direct, printr-un monitor şi prin boxe, viaţa!
După câteva luni, i-am auzit, pentru aceeaşi primă dată – plânsul. Un plâns al victoriei! La câteva ore, i-am întâlnit privirea şi m-am pierdut în ochii ei mari şi verzi…! M-a trezit cu un gângurit – mai frumos decât orice declaraţie de dragoste!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
