• Pentru minte,  Vorbe de duh

    Cum se invata pretuirea

    M-am trezit cu noaptea in cap si m-am dus intr-o gradina din care am cules… pastai. Noua randuri – nu mari, nu mici, dar cu un rod bogat. M-am inglodat, m-am intepat prin niste buruieni, mi-am innegrit mainile. Doua ore am stat aplecata, iar soarele mi-a batut in spate. Pentru doua sacose pline cu pastai.

    Nu a fost exagerat de greu. Dar, nici usor. In timpul asta, m-am gandit la bietii tarani, care muncesc asa continuu. Care nu mai au timp sa se planga… Care isi vand produsele unor negustori pe un ban de nimic, urmand ca suma sa se dubleze si chiar tripleze, atunci cand marfa ajunge pe taraba.

  • Pentru suflet,  Vietăţi

    Inimă de mamă

    Un țigan măcelar a venit să vadă vițelul familiei. I-a plăcut și a decis să-l cumpere. A zis că nu are cum să-l transporte viu, așa că-i va face felul pe loc.

  • Maria-Paula,  Şcoala părinţilor

    Am ramas fara moţ!

    Petrecerea de un an a tinut mai ceva ca in povesti – nu trei, ci zece zile!
    Maria a ramas fara moţ si a ales de pe tava cu fel de fel de lucrusoare un balsam de buze, o iconita si un creion. Prin urmare, fata mea va fi cocheta, credincioasa si studioasa. Mie imi convine! 🙂

  • Pentru minte,  Pentru suflet

    Cancerul – provocare la viata!

    De multe ori, necazul altuia aduce, in mintea nostra, un gand parsiv: Bine ca nu mi s-a intamplat mie sau celor dragi ai mei! Apoi, daca suntem intregi la cap, ne revenim din „bucurie”, ne dam doua palme si meditam. Devenim constienti ca boala, de exemplu, ne poate urmari de dupa orice colt. Multumim, pe moment, ca suntem bine si sanatosi. Apoi, uitam.

    Cand, intr-un final, ceva rau ni se intampla noua sau alor nostri – suntem distrusi. Vine randul altora sa se bucure acum, ca nu au fost ei tinta necazului. E un cerc vicios. Un cerc din care putem iesi doar daca suntem dispusi sa luptam mereu pentru viata si sa ajutam pe cei de langa noi.