• Hopa tropa prin oraş,  Verde...

    Cum sa te stergi pe picioare de niste bani

    6 aprilie 2011 /
    Aproape ca as putea spune ca ideea e geniala – daca n-ar fi atat de costisitoare si de inutila!

    In aceste zile, unii dintre noi gasim la usa un pres… din hartie subtire si lucioasa, de 45/68 centimetri, cu mult verde si cu un mesaj promitator: Viitorul tau pres!


    Inca nu-i inteleg pe aceia care, in dorinta de a promova un mediu mai curat si mai sanatos – fac mizerie!

    E adevarat, nu e un mic fluturas. pe care nesimtitii sa-l arunce pe scari inca din momentul in care l-au scos din cutia postala. Pentru acest mare fluture te apleci – si-l iei in casa. Apoi, il faci ghem si-l arunci la gunoi.

    Poate ca unii vor folosi partea alba de pe spate ca sa-si faca notite. Poate ca unii isi vor exersa talentul la decupat. Poate ca unii vor folosi hartia la impachetat. Dar, macar 90% o vor arunca, imediat ce au citit mesajul.

    In biletel (biletoi) suntem anuntati ca, daca predam echipamentele electrice si electronice vechi sau defecte pe care le pastram in casa, primim pe loc un pres de usa nou-nout!

    Hai sa fim seriosi! Cine se extaziaza la un asemenea schimb?

    Daca vrei sa scapi de televizorul cel vechi sau de frigider, te bucura faptul ca, doar poti suna la un numar de telefon si unii vin sa-ti preia deseurile! Pentru ca – se stie! – desi nu se prea pune in practica, nu avem voie sa depozitam la intamplare echipamente uzate, care ne pun in pericol sanatatea. Dar, crede cineva ca X-ulescu se va decide sa spuna pa vechiului aspirator, doar-doar va primi si el un pres?!

    Ca se face un mic dar oamenilor – asta nu e rau! Dar, sa faci aproape un afis – in care hartia si marimea ei costa multisor, imprimarea color – la fel si sa pui cate unul la fiecare usa, la multe usi… nu vad rostul! Pentru ca nu vad viata hartiei pe mai departe.

    Daca, in locul acestei reclame mai mari decat presul meu de la intrare se dadea un pix, de exemplu, il consideram mai folositor, chiar daca era ultimul jaf.

  • Pietre...,  Te-Ve(de),  Vorbe de duh

    Despre balacareala si rufe jegoase aruncate in public

    4 aprilie 2011 /

    Poate ca e un titlu vulgar – dar nu exprima nici o miime din mizeria la care suntem obligati sa asistam zilnic, oriunde intoarcem capul.
    Chiar si posturile de stiri se intrec in mondenitati. In presupuneri. In invitati. Ca au, ca n-au treaba cu subiectul, toti comenteaza, toti se pricep, toti stiu exact unul sau altul dintre motive.
    Protagonistii sunt, uneori, pusi in umbra. Dar nici ei nu se lasa mai prejos.

  • Haz de necaz,  Te-Ve(de)

    ColonHelp la trei milioane

    3 aprilie 2011 /
    De ceva timp, in cadrul momentelor de publicitate, este promovat si ColonHelp – curatitor intestinal si detoxifiant.
    Reclama e foarte simpla, la obiect, prezentata de un moderator al unei emisiuni de sanatate, ceea ce poate oferi un dram in plus de credibilitate. Probabil ca nu a costat mult, dar poate avea impact.
    Nu neg utilitatea si eficienta produsului. Dar, e ceva, in cadrul reclamei, care imi abate gandurile de la ceea ce conteaza.
    La final, se spune cam asa: mai multe informatii se pot afla pe site si de la numarul de telefon (atentie!): zero doi unu, trei milioane.
    E adevarat ca trei milioane se retine mai usor decat trei sute, zero zero zero, sau – mai rau! – trei zero zero, zero zero zero.
    Totusi, trei milioane – atunci cand ne referim la un numar de telefon – mie imi suna tare ciudat! Sincer, ma face sa ma gandesc la bani. (Chiar daca folosim lei noi, exprimarea, in popor, se face tot in lei vechi.)
    Asadar, in mintea mea, se ataseaza cutiei de ColonHelp un pret de trei milioane, cu zambetul pe buze. In realitate, produsul e mai ieftin – 129 de lei – sau numarul de telefon un milion doua sute nouazeci de mii 😀

    Revenind la zero doi unu, trei milioane, mi-l si imaginez pe nea Ghita numarand zerouri si neiesindu-i la socoteala numarul…

  • Pentru minte,  Şcoala părinţilor

    Copiii cu autism – intr-o societate autista

    2 aprilie 2011 /

    Am avut ocazia sa cunosc un copil cu autism. Pe atunci, aproape ca nu auzisem nici macar pronuntat cuvantul autism – sa stiu ce inseamna… cu atat mai putin.

    Parea a fi o afectiune rara. Cand colo, doar in Romania sunt aproximativ 4.000 de copii cu autism (inregistrati oficial). Per total, sunt peste 30.000 de romani cu autism.

    Astazi – 2 aprilie – este Ziua Internationala de Constientizare a Autismului. Poate ca e cazul sa constientizam si noi ca e nevoie de intelegere si implicare, de ajutor si de recunoastere a problemelor. Inca traim intr-o societate in care autismul este gresit asociat cu schizofrenia, in care afectiunea nu este recunoscuta, parintii nu sunt sprijiniti aproape deloc de catre stat, universitatile nu formeaza specialisti pe acest domeniu.