Limba romana tipa dupa ajutor
*****: pls dami add
vreau sa te intreb ceva
numai dak nai probleme ku oamenii care vb pe mess
anda_elena: poti sa ma intrebi si fara add
*****: ok
ce cls ejty?
ejty cumva in liceul marin preda?
anda_elena: sunt batrana – cauta-ti tu fetite de varsta ta
*****: mda kum spui u
kt de batrana?:))
15 ani?Mai sus… fragment dintr-o discutie purtata cu un pustiulica, dupa numeroase refuzuri de a-l accepta in lista de messenger. Numele lui l-am transformat in stelute – nu de alta, dar nu am niciun interes sa-l fac vedeta. Si nu, nu mandria de a fi agatata de copii m-a provocat sa fac o postare speciala – ci groaza.Groaza de a vedea cum limba romana se transforma de la generatie la generatie. Pe mine ma mustra constiinta ca nu scriu cu diacritice. Ca pe mess nu folosesc la inceput de propozitie litera mare si ca nu pun punct la sfarsit. Prescurtarile, alea firesti – sunt la ordinea zilei – vb, pt, tel, … la care se adauga si englezismele de toate zilele – pls, mess, ok, np… Nu sunt absurda. Ma mai si stramb la scris – dar cu cine imi permit – oameni care stiu ca scriu lojic dintr-un anume motiv si nu pentru ca n-as sti ca logic este varianta corecta.Pot accepta o greseala de genul dami, nai – pe motiv de tastatura. Dar cand cratimele continua sa lipseasca – atunci asta devine o problema.Dar nu pot accepta/ intelege/ promova o alta limba romana. Ejty????!!!! Ce e asta? Esti? Pe ce limba? In ce secol? Cu ce motiv? Prescurtare nu e sub nicio forma – raman tot patru litere. Ce sa caute j si y in esti???Ku, kum??? Din nou – cu ce ma ajuta sa schimb c-ul normal cu un k?!Kt? Vai… aici chiar s-a facut economie de o litera…!In doar 11 randuri scurte – un… dialog… sa-i spunem – m-am cutremurat. Problema e ca acest copil nu reprezinta un caz particular. Problema e ca avem cu adevarat o problema! Fara sa mai tinem cont de faptul ca daca le-am da o foaie si un pix catorva care fac scoala azi s-ar putea sa ramanem si mai uimiti.Nu stiu daca asta e neaparat o situatie de genul pe vremea mea, dar stiu ca imi doresc ca ai mei copii sa aiba o tara, o limba, o istorie… Sa poata citi o pagina dintr-o carte si sa inteleaga ce scrie acolo. Sa cunoasca reguli minime de scriere si de bun simt. Sper sa nu-mi doresc prea multe de la viata…Atacul degetelor de la picioare
Vara – soare, mare, concediu, bucurii! Si… atacul degetelor de la picioare! 🙂
Pentru ca, pe langa soare, mare, concediu, bucurii… – care exista sau nu – in doze diferite… vara aduce in prim plan si mici hidosenii.
Eu, personal, nu suport degetele de la picioare. Nici pe ale mele, nici pe ale altora. Cu mici exceptii.
Consecinte
Cam astea sunt si consecintele… dupa repetate lectii de zburat cu blocul…
E un soi de ruleta ruseasca. Orice vanticel un pic mai suparat se poate alia cu blocul nostru si poate produce bucurii posesorilor de masinute.
Rezumatul unui spectacol de suflet
A fost si a trecut. Spectacolul… foarte frumos! Pacat ca loc in sala ar mai fi fost, dar nu toti au profitat. Am vazut insa pe fetele oamenilor prezenti – bucurie. Oameni simpli, cu probleme si necazuri s-au relaxat pentru doua ore. Si asta valoreaza mult.
In plus, nu e de ici de colo sa asculti cantand o parte din corul Filarmonicii. Publicul a mai fost incantat si de orchestra Hora, a Palatului Copiilor. A vazut mici vedete, oamenii mari de maine.
Si, a cunoscut in carne si oase un om deosebit – Sofia Vicoveanca.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
